Cu un nume regal (vine din grecescul basilikos-rege) busuiocul era in trecut subiectul speculatiilor, al legendelor si al venerarii. In India era considerata o iarba sacra inchinata zeilor Visnu si Krisna. In batranul continent era folosit ba pentru tratarea epilepsiei, isteriei, in uz intern si chiar in ceremonii funerare. Era refuzat categoric de unii „specialisti” pe motiv ca naste scorpioni in creier. In Africa busuiocul facea parte din retete de tonice generale folosite contra racelilor, tusei si chiar muscaturilor de sarpe. Detalii »
Deşi pentru vechii romani, busuiocul era simbolul trădării , în Italia a ajuns simbolul iubirii . Tinerele fete purtau o mlădiţă de busuioc în păr pentru a arata că aşteaptă peţitori. In unele regiuni din Italia busuiocul este cunoscut sub numele de „bacia nicola” (care tradus inseamna "Saruta-ma Nicolae"). Se spune că atunci când o femeie primeşte un fir de busuioc de la un bărbat se va îndrăgosti de el pentru totdeauna. În România se crede că atunci când un băiat acceptă o mlădiţă de busuioc de la o fată sunt logodiţi. Detalii »
