Este vorba despre versiunea salbatica (oregano) si cea cultivata (maghiranul) ale aceleiasi plante. Apreciate inca din Antichitate atit pentru calitatile gustative, cit si pentru binefacerile pe care le procura, aceste plante sint onorate prin insusi numele lor, care inseamna „podoaba muntelui" (in limba greaca, oros inseamna „munte", iar ganos, „podoaba"). Se recolteaza in iulie-august. Detalii »
Pinul (Pinus silvestris) si bradul (Abies alba) sint apreciate inca din Antichitate pentru efectul lor benefic asupra aparatului respirator. Medicii egipteni, Hipocrat si practicienii arabi recurgeau deseori la ele. Cele doua specii prezinta mai mult sau mai putin proprietati medicinale echivalente, astfel incit, cu exceptia indicatiilor contrare, o puteti utiliza pe oricare, la alegere. Detalii »
Cimbrul s-a nascut, spune legenda, din lacrimile pricinuite Elenei din Troia de dezastrele aduse de frumusetea ei trufasa. in tarile anglo-saxone, se pretinde ca zinele adora aceasta planta aromatica. in orice caz ea este apreciata din cele mai vechi timpuri. Grecii si romanii o ardeau in cursul ceremoniilor rituale. Cimbrul (Thymus vulgaris ) si cimbrisorul (Thymus serpyllum) sint varianta cultivata, respectiv cea salbatica, a uneia si aceleiasi specii vegetale, avind in linii mari aceleasi proprietati. Detalii »
Sint utilizate mai multe varietati de levantica (Lavandula officinalis, Lavandula vera si Lavandula angustifolia), inzestrate cu proprietati similare. Numele acestei parfumate plante mediteraneene vine de la verbul latin lavare („a spala"), intrucit romanii puneau infuzie de levantica in apa de baie. Amintim ca lavanda inseamna „care serveste la spalat". Din aceeasi radacina etimologica provine si termenul frantuzesc lavandière, cuvint vechi si poetic insemnind „spalatoreasa". Levantica ocupa un loc important in medicina antica, toti marii specialisti recunoscindu-i virtutile sedative si digestive. Detalii »
Exista mai multe varietati de menta (Mentha piperita, Mentha spicata, Mentha viridis), ale caror proprietati sint foarte asemanatoare. Pentru uzul medicinal, cel mai adesea este preferata varietatea piperita (peppermint in engleza). Potrivit legendei, Mintha era o foarte incintatoare nimfa pe care Persefona, geloasa sotie a zeului Infernului, a transformat-o in planta, ca sa nu mai poata seduce zeii si muritorii decit prin parfumul ei. Detalii »
Merele sunt pe primul loc intre fructele speciilor pomicole cultivate in zonele de clima temperata. Ele sunt reprezentate prin soiuri de vara, cu coacerea in iulie-august (Aromat de vara, Red Melba, James Grieve) soiuri de toamna care se consuma in septembrie-noiembrie (Frumos de Voinesti, Parmen auriu) soiuri de iarna care se recolteaza in septembrie-octombrie si se pot pastra pana in aprilie-mai, iar unele chiar pana in iunie (Jonathan, Delicios auriu, Starkimson, Wagener). Practic, in conditiile tarii noastre, merele se pot consuma in stare proaspata in tot cursul anului. Detalii »
Murul de padure, este foarte raspandit in tara noastra, cu deosebire in zonele deluroase si submontane. Datorita ghimpilor de pe tulpini, recoltarea murelor salbatice este destul de anevoioasa. Productia de mure se obtine in principal de la murul de padure. In plantatii comerciale si in gradinile populatiei se cultiva soiuri de mur fara ghimpi (Thornfree, Smoothstem, Evergreen), originare din America de Nord (S.U.A.). Fructele acestor soiuri se recolteaza in a doua jumatate a lunii august si in prima decada din septembrie. Detalii »
Perele sunt printre cele mai importante fructe deoarece alaturi de mere ele pot fi pastrate si consumate pe parcursul intregii ierni si la inceputul primaverii, cand ii asigura organismului vitaminele necesare si alte substante. De regula, perele nu sunt mai bogate in zaharuri decat merele, dar au gustul mai dulce, datorita aciditatii scazute. Peretii lojilor seminale la pere sunt cartilaginosi, fragezi, incat se pot consuma impreuna cu pulpa din jurul lor. Detalii »
Socul este un arbust ce a fost introdus doar de 15 ani in cultura. Se intalneste frecvent in stare spontana (salbatica) cu deosebire in zonele deluroase si montane. Socul se cultiva pentru florile si fructele lui. Fructele Socului sunt un bun colorant natural pentru produse alimentare. Detalii »
