No SSO cookie

Mo

Tu

We

Th

Fr

Sa

Su

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
 
 
 
 
 

Daunatorii ciresului si visinului (I)

Ultima modificare: 2011-01-18 | Primul publicat: 2011-01-18
(0/ 0)
Listeaza articol » Trimite articol »
Daunatorii ciresului si visinului (I)
Ciresul si visinul ale caror fructe gustoase ne incanta in iunie sunt din pacate vulnerabili la atacul a diversi daunatori din lumea insectelor. Aflati despre unii dintre acestia din acest articol!

1. Musca sau viermele cireselor (Rhagoletis cerasi)

 

Este un daunator foarte pagubitor, putand afecta prin deprecierea calitativa a fructelor un procent mare (45-100 %) din productia de fructe.

Viermele ataca fructele de cires si visin, consuma pulpa in jurul samburelui, facandu-le improprii consumului in stare proaspata, iar gama produselor obtinute industrial este redusa considerabil. In zona de insertie a pedunculului, apar pete brun inchise, iar daca fructele se desfac se observa langa sambure larva de culoare alb-galbuie care se hraneste cu pulpa fructului. Fructele atacate devin moi, se inchid la culoare si, in acelasi timp putrezesc si cad din pomi. Aceasta insecta ierneaza in straturile superficiale ale solului, mai ales in jurul pomilor.

Viermele cireselor
Viermele cireselor

 

Adultii apar primavara, cu aproape o luna inainte de coacerea cireselor si visinelor, femela depunand cate un ou sub coaja fructului, langa peduncul (codita).

De retinut este faptul ca fructele soiurilor timpurii ajung la maturitate inainte ca mustele sa-si depuna ouale. La soiurile semitimpurii, chiar daca ponta este prezenta, larvele nu ajung sa evolueze. Cele mai afectate sunt soiurile cu maturare mijlocie, tarzie si foarte tarzie.

Pentru limitarea atacului acestui daunator, se recomanda efectuarea lucrarilor de igiena culturala care distruge o parte din daunatorii aflati sub pomi. Combaterea chimica a daunatorului se poate face printr-un singur tratament cu insecticide, la soiurile cu maturare mijlocie, la 6-7 zile dupa aparitia adultilor, iar la soiurile cu maturare tarzie se mai aplica inca unul la 7-8 zile dupa primul.

 

2. Viespea frunzelor de cires (Caliroa limacina)

 

Prezinta 2 generatii pe an si ierneaza ca larva in stratul superficial al solului sub coroana pomilor. Insecta polifaga, larvele hranindu-se cu frunzele diferitelor specii de pomi fructiferi ca: cires, visin, cais, prun, gutui, par, etc. Cele mai atacate sunt plantatiile tinere si pepinierele situate pe terenuri cu expozitie sudica.

Larvele rod epiderma si parenchimul, lasand intacte nervurile si epiderma inferioara. Frunzele atacate au un aspect reticulat, se brunifica, se usuca si cad. Puietii stagneaza in crestere si dezvoltare si peste iarna adesea degera. Se recomanda efectuarea araturii adanci de toamna si saparea solului sub coroana pomilor pentru distrugerea larvelor hibernante.

 

3. Paduchele din san Jose (Quadraspidiotus perniciosus)

 

Este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai periculosi daunatori din pomicultura. Sunt atacate tulpinile, ramurile, frunzele si fructele. Paduchele se fixeaza mai ales pe ramurile anuale, iar zonele infectate se coloreaza initial in rosu, apoi se brunifica datorita secretiei unor substante care ajuta larvele sa se hraneasca. In jurul locurilor de fixare a fructelor (unde se prinde codita) se formeaza pete rosii, caracteristice. Pomii atacati sufera in dezvoltare si, cu timpul, se usuca, incepand de la varf.

Paduchi de San Jose
Paduchi de san Jose

 

Ca si pentru ceilalti daunatori se recomanda igiena culturala, precum si aplicarea unor tratamente chimice atat in perioada de iarna cat si in vegetatie.

 

4. Paduchele negru al ciresului (Myzus cerasi)


Este un daunator specific avand ca plante gazda chiar ciresul si visinul, mai ales puietii din pepiniera. Ierneaza in  stadiu de ou pe scoarta si ramuri, iar la dezmugurire apar larve si apoi femele aripate. Are 3-5 generatii anual.

Paduchii adulti se hranesc cu sucul tesuturilor de pe partea inferioara a frunzelor tinere si din varful lastarilor. Frunzele se rasucesc si lastarii isi inceteaza cresterea, se curbeaza, iar in zonele atacate se formeaza dejectii cleioase si fumagina. In stadiu avansat de atac, tratamentele fitosanitare sunt ineficiente, deoarece solutia nu mai poate patrunde pana la colonie. Mai mult decat atat, acesti paduchi sunt vectori de viroze, pentru care tratamentele fitosanitare sunt ineficinte.

Paduchi negri
Paduchi negri

 

Combaterea se realizeaza prin tratamente cu insecticide, aplicate imediat dupa aparitia primelor colonii.

 

5. Acarianul brun al ciresului (Bryobia rubioculus)

 

Ataca frunzele si lastarii tineri, din care extrage seva pentru a se hrani. Frunzele capata o culoare verde galbuie, iar daca atacul este sever are loc o cadere prematura a acestora. Acarianul are 4-6 generatii pe an. Ierneaza sub forma de ou, iar primele larve apar odata cu dezmuguritul. Dupa o perioada de 6-7 zile de hranire intensa, larvele se transforma in nimfe, iar dupa alte 4-5 zile, in crisalide. Aparitia adultilor din generatia I se petrece in a doua parte a lunii aprilie. Femela depune oua de-a lungul nervurilor frunzei, iar dupa 35-45 zile se dezvolta o generatie. Cel mai mare numar de acarieni apar in lunile iunie, iulie, odata cu fenofaza de crestere intensa a lastarilor. Cea mai vulnerabila este zona umbrita de la baza si mijlocul coroanei.

Un daunator asemanator cu acesta este acarianul rosu (Panoniychus ulmi).

 

 

6. Omida paroasa a dudului (Hyphantria cunea)

 

Nu este un daunator specific ciresului si visinului, dar ataca peste 200 de specii pomicole si forestiere printre care si ciresul si visinul. Ierneaza ca pupa in sol, sub frunzele cazute sau in crapaturile scoartei. Adultii (fluturii) apar la inceputul lunii mai, iar dupa imperechere are loc depunerea oualor pe partea inferioara a frunzelor. Dupa aparitie, larvele se hranesc cu epiderma si parenchimul frunzei, formeaza cuiburi din frunze si se transforma in pupe. La sfarsitul lunii iulie apare generatia a doua, care ataca pana in luna octombrie.

 

Omizi paroase ale dudului
Omizi paroase ale dudului

 

Daunatorul se combate cu greu, datorita faptului ca ataca multe specii si poate sa se inmulteasca pe speciile spontane de unde trece si ataca culturile.

 

7. Cariul scoartei (Ruguloscolythus rugulosus)

 

Daunatorii in stare adulta (gandaci) sapa galerii intre scoarta si lemn, in care depun ouale. Aceste galerii sunt scurte, drepte si in sensul fibrelor de lemn. Larvele, in schimb, sapa niste galerii adanci cu multe incalcituri de directie si asezate  sub forma razelor unui cerc. La capatul galeriei se formeaza nimfa.

Gandacii (carii) ies prin orificii rotunde, facute in scoarta. Pomii atacati sunt stanjeniti in crestere si se usuca.

 

Citeste si partea a II a articolului "Daunatorii ciresului si visinului"


Tu ce zici?