No SSO cookie

Mo

Tu

We

Th

Fr

Sa

Su

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
 
 

Viespea samburelui de migdala ameninta migdalii

Ultima modificare: 2010-02-11 | Primul publicat: 2010-02-11
(0/ 0)
Listeaza articol » Trimite articol »
Viespea samburelui de migdala ameninta migdalii
Unul dintre cei mai periculosi daunatori ai migdalilor, Eurytoma amygdali sau Viespea Samburelui de Migdal, a fost descoperit in urma cu cateva decenii, mai precis in 1981. Aceasta specie de viespi produce pagube importante in randul migdalilor, adesea distrugand chiar si 80% din productie.

Eurytoma amygdali - Viespea samburelui de migdala

Aceasta insecta himenoptera isi are originea in Orientul Apropiat dar a putut fi intalnita si in Grecia si Iugoslavia. Prima sa descriere vine din Bulgaria (Enderlin, 1907), nefiind straina nici de tara noastra.
Isi depune ouale in miezul migdalei verzi, odata cu venirea primaverii. Acolo se hraneste si se dezvolta, ceea ce impiedica cresterea fructului, miezul lipindu-se de coaja lemnoasa a samburelui.

Fructul se usuca, nu cade din pom ci intreaga iarna ramane acolo, iar primavara viespea roade samburele si zboara. Ceea ce agraveaza situatia este faptul ca, in Franta, exista multi migdali plantati pe marginile campurilor, oferind posibilitatea inmultirii fara numar a acestor daunatori. Din pacate, este de asteptat sa se inmulteasca si la noi.

Cum arata Eurytoma Amygdali?

Masculul are 4-6 mm, iar femela 7-8mm. Dupa roire, se imperecheaza 3-6 zile si depun cate 1-9 oua in fiecare fruct, in total ajungand la 50-100 oua. Larvele ies din oua dupa 10 zile. Primavara, dupa ce s-au dezvoltat complet, rod o gaura de 1-2 mm in samburele migdalei si isi iau zborul.

Eurytoma Amygdali viespea samburelui de migdala
Viespea samburelui de migdala

Prevenirea daunatorilor migdalului

Iesirea larvelor poate fi cu greu observata chiar si cu lupa, deoarece oul are un diametru de 0,38 mm si, fiind alb, se confunda cu miezul fructului. Prevenirea trebuie sa cuprinda cel putin 10-15% dintre oua la iesirea din sambure. Este mai putin important dar, in acelasi timp, o modalitate mai usoara este observarea iesirii viespilor din sambure. In acest fel se previne atacarea altor fructe prin starpirea viespilor proaspat nascute.

In Grecia, acest lucru se realizeaza la sfarsitul lunii martie si la 20 de zile dupa roire se pulverizeaza substante care sa le distruga viespile. Eventual, operatiunea se poate relua dupa 10-16 zile. Daca nu este suficient, la mijlocul lunii mai se poate relua operatiunea.

Prevenirea este complexa deoarece ouale si larvele sunt protejate de samburii din fruct. In 2006, substanta pe baza de phosalon s-a dovedit a fi necorespunzatoare, ca efect. Dupa noi experiente, s-a gasit un compus pe baza de pyrethroid care ar fi fost mai eficient dupa doua aplicari, ceea ce s-a si pus in practica. Cu rezultate evidente se poate actiona doar impotriva viespilor mature, prin tratamente aplicate 3-4 luni consecutiv (Lamda cihalotrin: Karate, Karate-Zeon).

Prima aplicare se face la inceputul roirii, a doua, dupa 15 zile. In zonele tratate, infectarea a fost de 0,6-3,2% in timp ce, in regiunile netratate, s-a ajuns la 76-88%. Se pot folosi si capcane, indeosebi pentru masculi care sunt atrasi de femele in locuri amenajate special. Femelele, din productia anterioara, sunt scoase din migdala si folosite drept capcane. Astazi, se folosesc in acelasi scop capcane pe baza de feromoni sintetici pentru a atrage masculii.

Mai mult, daca se cunoaste traseul roiului, se poate controla si interveni. In 2001, s-a reusit obtinerea de feromoni sintetici, dar nu pareau foarte eficienti.
Prevenirea cu mijloace biologice ar cunoaste noi posibilitati daca s-ar obtine acea substanta prin care, dupa depunerea oualelor, se marcheaza fructul, evitandu-se astfel alte depuneri de oua de catre femele. Din pacate, inca nu este cunoscuta nici alcatuirea sa moleculara.


Tu ce zici?