No SSO cookie

Mo

Tu

We

Th

Fr

Sa

Su

 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 
 

Mana roşiilor

Ultima modificare: 2011-03-15 | Primul publicat: 2009-04-30
(0/ 0)
Listeaza articol » Trimite articol »
Mana roşiilor
Prezenţa acestei boli în culturile de tomate a fost semnalată pentru prima dată în Franţa, în anul 1847, de Payen. Astăzi, mana tomatelor este foarte răspândită în America de Nord, America de Sud, Europa şi Asia, cauzând atât în sere şi solarii, cât şi în câmp, adevărate ravagii. În ţara noastră, boala semnalată prima dată în 1940 de Tr. Săvulescu se întâlneşte foarte frecvent în culturile de tomate din Transilvania, Oltenia, Muntenia, Moldova, atât în culturile din sere cât şi în cele de solarii.

 

Simptome Mana Tomatelor:

Atacul se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor: frunze, tulpini, flori şi fructe. În câmp primele simptome ale bolii apar spre mijlocul lunii iulie, pe frunzele bazale ale plantelor, sub forma unor pete mai mult sau mai puţin circulare sau de formă neregulată, de 3-15 mm în diametru. La început ţesuturile petelor sunt de culoare verde-gălbui, cu aspect umed, apoi devin cenuşii brunii , fiind înconjurate de o zonă îngustă decolorată. În condiţii favorabile, petele se măresc, confluează şi acoperă întreaga suprafaţă a foliolelor. Pe faţa inferioară a frunzelor, în dreptul petelor se observă un puf fin, albicios care reprezintă fructificaţiile ciupercii, conidioforii cu conidii.

 

În câteva zile frunzele atacate se usucă şi putrezesc. Foarte frecventă şi păgubitoare este şi forma de atac pe fructe, care sunt infectate începând cu primele faze de dezvoltare, până aproape de maturare. Astfel la suprafaţa fructelor apar pete mici, de formă neregulată, uşor cufundate în pulpă, de culoare verde-măslinie, care în foarte scurtă vreme devin măslinii închis, se extind şi cuprind porţiuni mari (3-4 cm) din fruct. În condiţii de umiditate ridicată la suprafaţa petelor apare, ca şi pe frunze, un puf fin albicios. Fructele bolnave se desprind şi cad prematur, ca urmare a putrezirii pedunculului.

 

În cazul atacurilor intense, boala apare şi pe tulpini sub forma unor pete, la început mici, ovale, cenuşii brunii, care apoi se extind şi înconjoară tulpina pe porţiuni mari, de 10-20 cm. De regulă, tulpinile se putrezesc şi se rup sau se îndoaie în caz că sunt palisate, producţia de fructe fiind astfel ratată.

 

Mana roşiilor
mana tomatelor

 

Apariţia şi evoluţia aceste boli este favorizată de precipitaţii dese, urmate de o perioadă cu cerul acoperit, cu atmosferă saturată în apă şi de o temperatură cuprinsă între 10 şi 25 °C. Dezvoltarea bolii este favorizată de nopţile răcoroase şi de zilele calde cu ceaţă şi rouă. Boala se manifestă mai puternic la parcelele cu solurile grele, slab drenate. Îngrăsămintele minerale, în special cele cu potasiu stânjenesc apariţia şi evoluţia bolii, în schimb surplusul de azot condiţionează dezvoltarea atacului. Culturile de tomate irigate intens, precum şi cele irigate şi nearăcite sunt foarte puternic atacate de mană.

 

Mana tomatelor este produsă de ciuperca Phytophtora infestans, care atacă frecvent şi alte plante (cartof, vinete). În perioadele calde şi uscate, ciuperca rămâne în viaţă în ţesuturile frunzelor inferioare şi în leziunile de pe tulpini. Dacă vremea redevine favorabilă, ciuperca se reproduce din nou. Peste iarnă, ciuperca rezistă în resturile de plante (tomate, cartof). Sursa iniţială de infecţie pentru tomate în condiţii de câmp o constituie de obicei parcelele de cartofi infectate. Mulţi cercetători au remarcat că la tomate mana apare cu 12-15 zile mai târziu decât la cartofi, deci în a doua decadă a lunii iulie.

 

Transmiterea de la an la an se mai realizează şi prin seminţele fructelor infectate.

 

 

Combaterea Manei Tomatelor:

 

Se recomandă aplicarea unui asolament raţional;se va evita cultivarea tomatelor în vecinătatea cartofilor, deoarece boala trece uşor de la aceştia la tomate, se va evita recolatarea seminţelor din fructele atacate, toamna se vor aduna şi se vor arde toate resturile de plante, după care se va face o arătură adâncă; în sere se vor distruge resturile de plante, iar pământul se va schimba sau se va dezinfecta termic sau chimis. Culturilor de tomate li se vor administra îngrăşăminte minerale, în special doze mari de potasiu, care intensifică rezistenţa plantelor.

 

În locuri unde boala se manifestă cu regularitate, tratamentele chimice sunt absolut necesare. Pentru prevenirea atacului de mană primul tratament obligatoriu se va face la încheierea rândurilor, fie cu zeamă bordolează 1 %, sau cu oxiclorură de cupru 0.5 %, fie cu zeneb 0.4 %, captan 0.3 %, Dithane, M-45 0.2 %, Mycodifol 0.2 %, sau cu Maneb 0.3%.

Tratamentele se vor repeta de mai multe ori, în funcţie de condiţiile climatice, la intervale mai scurte (5-7 zile).

 

Aţi avut mană la roşii? Cum aţi scăpat de ea?


Tu ce zici?