No SSO cookie

Mo

Tu

We

Th

Fr

Sa

Su

 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
 
 

Mozaicul comun al fasolei

: | Primul publicat: 2009-05-14
(0/ 0)
Listeaza articol » Trimite articol »
Mozaicul comun al fasolei
Este cea mai păgubitoare dintre virozele fasolei, întâlnindu-se frecvent în toate ţările în care se cultivă această plantă. A fost observată prima dată în Rusia de Ivanovski în anul 1894, şi apoi în S.U.A. de Clinton în anul 1908. Mai târziu, a fost semnalată şi în alte state din America, precum şi pe celelalte continente.


Cum se manifestă mozaicul comun al fasolei?


Mozaicul comun duce rareori la pieirea plantei bolnave, în schimb duce la pipernicirea plantelor, pătări şi malformaţii foliare. Boala se manifestă prin simptome diferite în funcţie de soi, vârsta plantei şi condiţiile de mediu într-o oarecare măsură. Pe frunzele simple şi trifoliate în curs de dezvoltare apar zone de culoare verde deschis sau gălbuie, de diferite forme şi mărimi dispuse frecvent la marginea limbului. Treptat, această cloroză se extinde rămânând arii mici de ţesut verde normal, situate de regulă de-a lungul nervurilor. Ţesutul verde normal se dezvoltă mai repede decât cel clorotic, ceea ce are ca rezultate gofrarea, ondularea frunzei mai ales de-a lungul nervurii principale. Frunzele afectate sunt mici, deformate şi încreţite. Adesea, ele sunt mai lungi şi mai înguste decât cele sănătoase, cu marginile orientate către faţa interioară (din cauza creşterii inegale a ţesutului), luând aspect de cupă, simptom cunoscut sub denumirea de epinastie. Plantele atacate de timpuriu au un colorit verde deschis, rămân pipernicite şi debile şi nu dau producţii normale, deoarece formează un număr redus de păstăi de dimensiuni mai mici, care conţin seminţe puţine. Câteodată, aceste păstăi prezintă la suprafaţă pete mici, de culoare verde închis. De obicei, ele au o perioadă de vegetaţie prelungită şi ajung la maturitate mult mai târziu.

 

Mozaicul comun al fasolei
fasole atacata

 

Temperatura influenţează foarte mult manifestarea simptomelor. Astfel, temperatura ridicată favorizează apariţia simptomelor, iar cea scăzută are tendinţa de a le masca. În orice caz, la temperaturi sub 18 şi peste 30 °C, simptomele sunt complet mascate.

În condiţiile de temperatură ridicată, soiurile hipersensibile reacţionează prin simptomul de înnegrire a rădăcinii, care în condiţii de câmp, se manifestă printr-o ofilire bruscă a plantelor, începând din vârf. Plantele capătă un colorit verde-cenuşiu şi, în cele din urmă, majoritatea dintre ele se usucă.

 

Agent patogen:

 

Mozaicul comun al fasolei este cauzat de virusul Marmor phaseoli Holmes. Transmiterea virusului se realizează prin inoculare de suc şi prin altoire. Sursa de transmite de la un an la altul o constituie sămâna de fasole. Propagarea bolii în câmp se face în mod nepersistent şi de numeroase specii de afide. Într-o măsură mai mică, virusul este diseminat în condiţii naturale şi prin polen care este purtat de insecte sau de vânt, de la plantele bolnave la cele sănătoase.

 

Mozaicul comun al fasolei

 

Cum se combate mozaicul comun al fasolei ?

 

Măsura cea mai eficace şi cea mai economică pentru prevenirea şi combaterea acestei boli este cultivarea de soiuri rezistente cum sunt: Robust, Northern Pinto.

În al doilea rând se recomandă ca sămânţa de fasole să fie sănătoasă, liberă de virus. În acest scop loturile semincere se vor amplasa la distanţa de celelate culturi de fasole, se vor izola prin benzi protectoare de porumb sau alte plante cu talia înaltă, se vor înlătura plantele virozate, şi periodic se vor aplica stropiri împotriva afidelor vectoare.

Se recomandă semănatul timpuriu, pentru ca plantele să scape de invazia insectelor care vehiculează virusul în timpul perioadei de vegetaţie, precum şi cultivarea de soiuri precoce.


Tu ce zici?