No SSO cookie

Mo

Tu

We

Th

Fr

Sa

Su

 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
 
 
 

Bolile trandafirului

Ultima modificare: 2010-11-30 | Primul publicat: 2010-11-23
(0/ 0)
Listeaza articol » Trimite articol »
Bolile trandafirului
Trandafirii sunt afectati de boli care ataca toate organele plantei (frunze, lastari,  flori imbobocite). O parte din boli se pot tine sub control prin masuri de combatere eficiente.

Boli si daunatori ai frunzelor, lastarilor si florilor

 

1. Marssonina rosae

Aceasta ciuperca este cauza celei mai cunoscute si cei mai neplacute imbolnaviri. Pe frunzele trandafirilor apar pete rotunde, deseori in forma de stea, maronii sau negre. Frunzele afectate se ingalbenesc si cad inainte de vreme. Plantele atacate de ciuperca isi pot pierde chiar toate frunzele inainte de sfarsitul lui iulie. Uneori, plantele slabite formeaza  frunze noi, care insa nu se dezvolta suficient pana toamna si sunt afectate mult mai puternic de temperaturile scazute.

Ciuperca ataca mai ales in conditii de umiditate mare. Raspandirea ei este facilitata de pamantul prea greu, care nu permite circulatia aerului, de proasta hranire a plantelor si in special de lipsa de potasiu.

Frunza afectata de Marssonina rosae (patarea neagra)
Frunza afectata de Marssonina rosae (patarea neagra)

 

Profilaxia si tratamentul se realizeaza mai ales asigurand plantelor conditii optime de dezvoltare, alegand un soi rezistent si un sol afanat. Cand plantele sunt udate, apa trebuie sa se scurga cat se poate de repede. Ruperea si distrugerea frunzisului afectat impiedica revenirea bolii, insa sporii ciupercii pot rezista ani de zile in sol. Stropirea cu fungicidele corespunzatoare trebuie sa aiba loc inca de la aparitia primelor simptome si repetata la fiecare 14 zile.

 

2. Fainarea (Sphaerotheca pannosa var. rosae)

Aceasta afectiune isi ia denumirea de la depunerile albe sau cenusii, asemanatoare cu faina, care apar pe partile  superioare ale frunzelor si se scutura usor la atingere. In stadii avansate ale bolii, frunzele se usuca si devin rosiatice. Ca si la Marssonina rosae, unele soiuri sunt mai afectate decat altele.

Aerul uscat, diferentele mari de temperatura intre zi si noapte sau amplasarea langa peretii sudici ai cladirilor favorizeaza aparitia fainarii. Ploaia deasa sau temperaturile de peste 30°C pot opri, insa, dezvoltarea ciupercii.

Ramuri de trandafiri afectate de fainare
Ramuri de trandafiri afectate de fainare

 

Pentru prevenire, se vor alege soiuri rezistente si zone bune de amplasare. Stropirea cu substante chimice ar trebui sa aiba loc la fiecare 10 zile.

 

3. Peronospora (Peronospora sparsa)

Spre deosebire de fainare, depunerea albicioasa se dezvolta pe partea de dedesubt a frunzei, partea superioara devenind maronie. Frunzele putrezesc si mor. Aceasta boala a trandafirilor apare mai ales in sere sau in spatii inchise - mai ales cand nu sunt aerisite corespunzator - si mai putin in aer liber. Din acest motiv este rar intalnita.

Amplasarea corecta reduce pericolul de imbolnavire, tratamentul cu fungicide organice trebuie sa vizeze mai ales partile inferioare ale frunzelor.

 

4. Rugina (Phragmidium)

Spre sfarsitul verii apar pe frunze pete de dimensiuni, rosiatice pe partile superioare, pe inferioare galbene-portocalii si, mai tarziu, maronii sau negre. Pana la urma, frunzele se ingalbenesc si cad. Primavara, pe ramuri intalnim pete portocalii stralucitoare. Pericolul de infectie apare mai ales pe vreme calda si umeda, cu nopti cetoase. Umiditatea crescuta a solului si drenajul prost favorizeaza atacul ciupercii parazitare.

Pe langa o structura buna a solului este necesara aprovizionarea plantei cu suficient potasiu. Iarna, plantele pot fi stropite cu substante pe baza de cupru, in timp ce in perioada de vegetatie se vor folosi fungicide organice.

Rugina trandafirului
Rugina trandafirului

 

 

5. Putregaiul tulpinilor si florilor (Botrytis cinerea)

Petalele se umplu de pete, mugurii nu se deschid si devin maronii, acoperiti de un mucegai cenusiu. Sunt afectate mai ales soiurile cu flori mari, compuse, si petale moi. Umiditatea excesiva si perioadele lungi de ploaie incurajeaza  dezvoltarea ciupercii. Aceasta poate afecta si lastarii tineri. Trebuie evitata amplasarea in locuri prost aerisite, unde planta se usuca greu. Regiunile afectate vor fi taiate si distruse.

Tratamentul cu substante chimice va fi aplicat doar in cazuri grave.

 

6. Necroza scoartei (Conyothyrium wernsdorffiae, C.fuckelii)

Pe lastari si crengi apar pete lunguiete, inchise la culoare, cu margine rosiatica. Mai tarziu se usuca, se rup si lasa urme vizibile pe creanga. Pana la urma, portiunea aflata deasupra locului afectat moare. Ingrasamintele cu azot utilizate unilateral sau in cantitate prea mare favorizeaza infectia.

Pentru a preveni necroza scoartei, recomandam sa sa foloseasca mai mult ingrasamintele pe baza de potasiu, reducand cantitatea de ingrasaminte cu azot. Portiunile atacate vor fi indepartate complet, impotriva reaparitiei infectiei, capetele crengilor taiate pot fi sigilate cu cauciuc. Inainte de perioada de crestere a plantei, se recomanda o stropire cu mijloace pe baza de cupru.

 

7. Verticillium spcc.

Vara se ofilesc brusc ramuri individuale sau plante intregi. Zonele afectate devin galbui sau maronii. Ciuperca impiedica aprovizionarea cu apa si plantele atacate trebuie distruse. Tratamentul este aproape imposibil.

 

Acest articol ne-a fost oferit de Editura M.A.S.T. Mai multe puteti citi in cartea "Cultura trandafirilor".


Tu ce zici?