Virusul ce produce aceasta imbolnavire este contractat adeseori, in timpul altoirii sau atunci cand sunt atinse radacinile plantei.
Viroza se manifesta prin cresterea foarte apropiata a nodurilor pe lasta, frunze mici si incretite ce au o suprafata patata "mozaic", anumiti lastati sunt slab dezvoltati si dispusi in zigzag pe lungimea lor. Se dezvolta abundent lastarii secundari ce dau vitei bolnave un aspect de tufa supraramificata.
De la vitele bolnave viroza se poate extinde catre radacinile unei vite de vie sanatoase imbolnavind-o si pe aceasta.
Agentul patogen este
 |
| cancerul bacterian |
care determina aparitia de excrescente (tumori) atat pe butuc cat si pe coarde. Are o virulenta sporita la temperaturi mai scazute si pe soluri umede si compacte. Tumorile se dispun ca niste siruri neregulate de margele si la sfarsitul fiecarui ciclu vegetativ putrezesc. In anul urmator isi face din nou aparitia. In urma acestor succesiuni de aparatii-putreziri, tesutul plantei este serios afectat, ducand la necrozare.
Soiurile de vita de vie care opun o rezistenta ceva mai sporita atacului cancerului bacterian sunt: Muscat Otonel, Feteasca Regala, Coarna Neagra, Chardonnay, Pinot gris, Riesling, Zghihara.
Soiurile de vita de vie foarte expuse la aceasta boala sunt: Merlot, Muscat de Hamburg, Afuz Ali, Italiana, Cabernet Sauvignon.
Odata ce aceasta boala isi face aparitita masurile de combatere sunt aproape inutile. In atare situatie desfiintarea culturii este pe deplin recomandata. Reinfiintarea se poate face dupa o pauza de aproximativ 3-4 ani.
Ciuperca ce provoaca imbolnavirea (Unciula necator) poate ataca din primavara pana in toamna toate organele verzi ale plantei (frunze, lastari, struguri). Atacul pe frunzele de vita se manifesta cu precadere pe fata superioara pe care se observa pete albicioase acoperite de o pulbere cenusie cu un miros specific de peste. Atacul poate debuta chiar la inceputul lunii mai. Lastarii atacati capata o culoare bruna si se acopera la suprafata de o pasla alb-cenusie. Atat frunzele, cat si lastarii atacati se necrozeaca si cad. Atacul pe ciorchinii mai tineri se manifesta prin acoperirea lor cu o pulbere albicioasa, apoi prin uscarea acestora. Boabele atacate nu se dezvolta, ci raman mici si acre, iar pe suprafata lor se remarca o pasla alb-cenusie sub care pielita se brunifica. Boabele bolnave, cu timpul crapa expulzand samburii. Caldura umezeala si lumina insuficienta sunt factorii favorizanti.
Pe langa combaterea chimica importante sunt si lucrarile agrotehnice aplicate vitelor de vie si solului: taierile corecte si la timp, plivitul, copilitul si aratul si sapatul intre randuri.
Este poate cea mai periculoasa dintre bolile vitei de vie. Ciuperca ce poate provoca mana este Plasmopara
 |
| mana vitei de vie |
viticola, care ierneaza sub forma de spori depusi pe frunze uscate. Primavara in conditii de temperatura si umiditate adecvare, acestia germineaza si, urmand un ciclu de dezvoltare destul de complicat, ajung sa dezvolte micelii pe organele verzi ale plantei.
Frunzele tinere atacate prezinta pe fata superioara niste pere verzi galbui cu contur neregulat. Odata cu evolutia bolii, pe fata inferioara a frunzei apar in dreptul petelor verzi-galbui, pete albicioase acoperite de un praf fin. Cu timpu, in centrul petelor verzi-galbui, apar firisoare negricioase, care sunt de fapt zone moarte ale frunzei. Dinspre centru spre margine, culoarea petelor va deveni brun-roscate. Frunzele se usuca, se rasucesc si cad.
Atacul ciorchinilor tineri sau a inflorescentelor ii poate distruge in intregime. Atunci cand pe boabe au ajuns la un anumit grad de dezvoltare, pe suprafata lor apar pete vinetii, adancite.
Infectia primara se produce cand temperatura solului si a apei a depasit 11 °C si cand vita are deja organe verzi. Urmeaza o scurta perioada de incubatie care este mai scurta sau mai lunga, in functie de temperatura. Infectia secundara se produce la peste 11 °C in prezenta apei pe frunze. Odata instalata, boala nu mai poate fi combatuta. Tratamentele indicate sunt preventive, nu curative.
Aceasta boala pune in pericol, mai ales strugurii in parga, in toamnele reci si cenusii. In cazul atacului, pe frunze apar pete, la inceput de culoarea galben-pal, care mai apoi devin roscate. Atat pe fata superioara cat si pe cea inferioara, in dreptul petelor apare un putregai de culoare cenusie. Frunzele bolnave se rasucesc si cad. Atunci cand ciuperca ataca lastarii, nodurile acestora se acopera de mucegai cenusiu.
Cel mai pagubitor ramane atacul boabelor de struguri, care poate surveni de la intrarea lor in parga si pana in timpul culesului. Boabele atacate prezinta pe suprafata lor pete de culoare galben-cenusiu, care se dezvolta si la suprafata si in profunzimea bobului. Apoi suprafata boabelor este acoperita in intregime de putregai cenusiu, care se extinde de la un bob la altul, putand cuprinde ciorchinele in intregime.
