Aceste insecte, de obicei verzi sau negre, ataca aproape toate plantele. Hranindu-se cu seva lor, devin foarte daunatori. Dupa un atac puternic se ajunge la vestejirea ramurilor si a frunzelor. Lichidul dulce secretat de afide este o hrana ideala pentru ciuperci parazitare. Vremea calduroasa si uscata favorizeaza inmultirea paduchilor de plante. Acesti daunatori pot fi deseori eliminati pur si simplu prin strivire sau folosind un jet puternic de apa.
Pericolul de aparitie este redus daca intre trandafiri se planteaza levantica. De asemenea, buburuzele sunt dusmani naturali ai paduchilor de plante. In cazul atacurilor grave, exista o varietate de insecticide eficiente.
|
Partile superioare ale frunzelor capata pete albe, in cazul unui atac puternic acestea se extind pe intreaga suprafata. Parazitii verzi-aibiriosi, lunguieti, se gasesc dedesubtul frunzelor. Cand frunzele sunt atinse, acestia sar sau zboara. Sunt deosebit de periclitati trandafirii aflati in spatii foarte insorite, de exemplu langa zidurile sudice ale cladirilor. Stropirea cu substante chimice trebuie sa vizeze mai ales zonele inferioare ale frunzelor si solul din jurul plantei.
Acesti acarieni se hranesc cu seva plantelor. Astfel apar urme galbui sau maronii, in special de-a lungul nervurilor frunzelor. Acestea se usuca, se decoloreaza si cad. O panza fina se recunoaste in cazul atacurilor puternice. Dedesubtul frunzelor se pot observa, printr-o lupa, parazitii in diverse stadii de dezvoltare.
 |
| Paianjeni rosii |
Aerul uscat si temperaturile ridicate pot incuraja aparitia paianjenului rosu. Frunzele si ramurile afectate vor fi distruse. Cand este necesara stropirea, substantele vor fi schimbate des deoarece acesti paraziti dezvolta repede rezistenta. O combatere biologica, folosind dusmanii naturali ai paianjenului rosu, este posibila numai cand trandafirii se cultiva in spatii inchise.
Ramurile se vestejesc brusc si frunzele se usuca. Pe lastari, descoperim cate o gaura inconjurata de o substanta alba. De la acea gaura porneste in sus (Ardis brunniventris) sau in jos (Monophadnus elongatulus) un "tunel" ingust. Lastarii afectati sunt taiati pana in lemnul sanatos si distrusi. Daca plantele sunt afectate foarte des, in mai - iunie trandafirii trebuie sa fie stropiti sistematic cu insecticid.
Este cea mai evidenta afectiune a trandafirilor. Frunzele sunt infasurate de la margine spre mijloc, in jurul unei larve mici, albicioase. In timp ce unele soiuri sunt afectate puternic, altele sunt deosebit de rezistente si nu prezinta nici o frunza atacata.
Dupa cateva saptamani, larvele isi parasesc ascunzatoarea, se retrag in pamant si apar in anul urmator ca viespi mici, negre, pentru a depune o noua generatie de oua pe frunzele trandafirilor. Daunele produse de larva sunt mai mici decat par, caci frunzele se dezvolta normal dupa ce parazitul le paraseste.
O combatere este posibila numai cu ajutorul insecticidelor. Distrugerea frunzelor afectate este eficienta numai atunci cand este facuta cu atata atentie incat sunt capturate si larvele, care de obicei se desprind cand sunt deranjate.
Formatiuni verzui sau rosiatice, rotunde, apar pe frunzele trandafirilor. De regula sunt afectate mai ales soiurile salbatice. In interiorul galelor se gasesc numeroase larve albe ale viespii Rhoditis rosae. Este posibila taierea si distrugerea galelor.
Acest articol ne-a fost oferit de Editura M.A.S.T. Mai multe puteti citi in cartea "Cultura trandafirilor".
