Liber, liliacul infloreste in lunile mai-iunie, iar in cultura fortata din octombrie pana in mai-iunie. Florile parfumate sunt asezate in ciorchine, de forme si culori diferite.
 |
In cultura exista peste 800 de soiuri, ceea ce atesta preocuparea cultivatorilor pentru aceasta specie. S-au detinut cultivaruri cu flori de diferite culori si nuante simple sau batute, de exemplu:
|
|
Pentru cultura fortata se fertilizeaza solul cu mranita sau in lipsa ei, cu composturi sau turba. Solurilor cu reactie acida se aplica var, astfel incat sa se obtina un pH cuprins intre 7 si 8.
Pentru stimularea cresterii si infloririi liliacului se recomanda ingrasamintele minerale. Astfel, in doze mici, manganul, boraxul si alte microelemente influenteaza pozitiv cresterea lastarilor si coloritul florilor. Dupa ploi si udare, solul trebuie afanat. Din a doua decada a lunii august se opresc udarea si afanarea solului pentru coacerea lastarilor.
 |
Speciile de liliac sunt rustice, totusi prefera un climat mai bland, soluri fertile, revene, calcaroase. Dupa inflorire, se recomanda taierea inflorescentelor, pentru a nu se forma semintele, in detrimentul viitoarei infloriri. La speciile altoite pe Syringa vulgaris se inlatura drajonii pe masura ce apar.
Liliacul se poate inmulti prin marcotaj, butasire si prin seminte.
In cel de-al doilea an de la plantare, se taie scurt si adanc plantele tinere altoite. In jurul lastarilor noi se strange pamant si pana in luna octombrie formeaza radacini. Plantele obtinete in acest fel cresc mai incet si se intampla sa produca flori mai putine.
Nu este o metoda folosita prea des deoarece puietii cresc foarte incet.
Semintele de liliac se matureaza tarziu. Paniculele se recolteaza toamna tarziu si se pastreaza in saci suspendati pana primavara. Se seamana la 2-3 saptamani dupa stratificare. Inmultirea prin seminte se practica pentru obtinerea portaltoilor.
