Decostyle

Clematitele fac parte din categoria lianelelor ornamentale (arbustii urcatori). Lianele ornamentale sunt destinate sa impodobeasca cu frunzele, florile si portul lor, partial sau in totalitate, ziduri, peigole, garduri, coloane, imprejmuiri, trunchiuri de arbori sau alte suporturi naturale sau artificiale. Prin folosirea acestor liane se pot obtine efect de o mare valoare decorativa, daca se acorda atentie in special lucrarilor de taiere.

Principalele specii cultivate Clematis

Clematite cu flori mari

Clematis jackmanii: Este una din cele mai frumoase liane cu flori mari (15 cm), variat colorate in functie de soi: Superba-violet; Bagatelle - roz liliachiu; Abendstern - rosu; Polarlicht - albastru deschis. Sunt liane de vigoare mijlocie sau mica, urcatoare cu lungime de 3-4 m, cu frunze simple sau trifoliate, cu foliole mari.

clematis jackmanii

Clematite cu flori mici

• Clematis tangutica - este o liana de 3 m, cu flori mari, galbene, solitare, putin desfacute pendente, asemanatoare unor clopotei, infloresc in luna iunie. Decoreaza si prin fructele sale cu aspect matasos, pendente ca si florile.

clematis tangutica

• Clematis viticella - are ramurile de 2-4 m lungime, florile purpurii sau violete, rar albe: infloreste tarziu in iunic-august. Este putin exigent fata de sol si indicat pentru spatii verzi industriale.
• Clematis vitalba - este o specic indigena, viguroasa, invadanta. Infloreste o perioada lunga de timp (iulic-septembrie), are flori mici, albe, in panicule numeroase, care sunt inlocuite mai tarziu de fructificatii plumoase de culoare cenusie. Nu se planteaza in parcuri si gradini ci se foloseste numai ca portaltoi.

clematis vitalba

Aceste specii de clematite vegeteaza bine pe soluri nisipoase, bogate in carbonati, in locuri insorite, dar ferite printr-o umbrire laterala de arsita de amiaza. Clematitele sunt rezistente la frig; ceva mai sensibila este specia Clematis tangutica. Necesita udari in perioadele de seceta.

Se inmultesc prin seminte, butasi, marcote si altoire.

1. Inmultirea prin seminte

Semanatul se face in martie-aprilie, in rasadnita rece sau pe straturi. Se practica pentru speciile: C. tangutica, C. viticella si C. vitalba (pentru portaltoi).

2. Inmultirea prin butasi

C. jackmannii se butaseste in sera, in urma fortarii plantelor mama puse in ghivece din toamna si adapostite de ger. Din luna ianuarie se aduc in sera la temperatura de 14-18°C. Cresterile noi care apar se butasesc in luna martie. Se fac butasi de 4-5 cm, cu o pereche de frunze iar la baza se taie putin scoarta pana la cambiu. Se trateaza cu hormoni de inradacinare si se planteaza in pat cald (15°C), sub adapost suplimentar. Se uda dupa nevoie si se aerisesc zilnic.

3. Inmultirea prin altoire

Altoirea se executa in sera, iarna, in placaj, pe fragmente de radacina recoltate de la puieti de 1-2 ani
de C. vitalba, obtinuti din seminte.
Plantele mama pentru altoire, cultivate in ghivece, se forteaza in sera incepand din luna decembrie. Cand lastarii formati au ajuns suficient de maturi, dar nu prea duri (luna februarie) se sectioneaza transversal si longitudinal in portiuni de cate un mugure si o frunza. Ca portaltoi se folosesc numai fragmente de
radacina de 7/0,4 cm. Se altoieste in placaj. Frunzele se reduc putin, se leaga cei 2 parteneri dar nu se ung cu mastic.

Dupa altoire se planteaza in ghivece si se tin in atmosfera inchisa, sub sticla, la 22°C. Se evita umezirea tesuturilor, se umbreste daca e cazul, se usuca geamurile de 2-3 ori pe zi, prin stergere. Dupa pornirea mugurilor in crestere, se aeriseste progresiv, se asteapta pana se lignifica, dupa care se transplanteaza in ghivece, sub sticla, in rasadnita rece. Pe timpul cresterii se folosesc ghivece inalte. Dupa 1-2 ani, altoaiele isi formeaza radacini proprii.

4. Inmultirea prin marcotaj

Se foloseste marcotajul serpuit. Este usor de aplicat dar este putin productiv. Marcotajul se efectueaza in lunile iulie-august.