Decostyle

Specii şi varietăţi Zinia:

Zinnia elegans (Cârciumăreasă)

Este specia cea mai răspândită în cultură din cadrul acestui gen. Ajunge la înălţimea de 25-100 cm. Tija florală este rigidă şi acoperită de peri aspri, frunzele sunt sesile, oval alungite, păroase, aşezate opus. Florile sunt grupate în mari şi frumoase capitule, divers colorate.

carciumareasa

Zinnia angustifolia

Plantă mai puţin răspândită la noi decât specia precedentă. Este ramificată la bază, ajunge la înălţimea de 25-45 cm, şi este acoperită cu peri aspri. Înfloreşte din iunie până în octombrie. În cultură există şi soiuri cu flori involte diferit colorate.

zinnia angustifolia

Cultura Cârciumăresei

Zinnia se înmulţeşte prin seminţe. Semănatul se face la jumătatea lunii martie în răsadniţe temperate sau în sere în lădiţe, în amestec format din pământ de frunze sau de grădină şi nisip în proporţii egale. Plantele răsar în 8-10 zile. După 14-15 zile se repică în ghivece cu diametrul de 5-6 cm sau în cuburi nutritive de 6x6 cm.

Se plantează la loc definitiv după ce a trecut pericolul brumelor târzii, la distanţa de 25-50 cm în funcţie de soi. Zinnia poate fi semănată şi afară pe brazde la începutul lunii mai într-un pământ uşor expus la soare.

zinnia

Lucrări de întreţinere Cârciumăreasă:

Praşile: pe toată perioada de vegetaţie, cu frecvenţă mai mare imediat după înfiinţarea culturilor. Se mobilizează solul la 8-9 cm adâncime urmărind aerisirea la nivelul sistemului radicular şi distrugerea buruienilor

Irigarea: în momentul când în sol se înregistrează un deficit de umiditate se impune intervenţia noastră pentru echilibrarea nivelului hidric pentru udări suplimentare. Cantitatea de apă care se dă la o udare oscilează între 10-15 l/m² şi paote fi administrată prin aspersiune cu furtunule sau pe brazde după ce plantele au înflorit.

Combaterea bolilor şi dăunătorilor la Cârciumăreasa:

Zinnia este frecvent atacată de trips, de păinajenul roşu, de musculiţa albă.

Pretenţii faţă de condiţiile de mediu ale Cârciumăresei:

Sunt plante pretenţioase faţă de lumină şi căldură, de aceea se amplasează pe terenuri cu expoziţie sudică sau vestică. Preferă solurile uşoare, cu pH cuprins între 6.4- 6.8. Sunt rezistente la secetă dar dacă aceasta se prelungeşte foarte mult plantele îşi pierd aspectul decorativ. Prima brumă care apare distruge plantele.