Imi placeau trandafirii, lalelele, narcisele, ghioceii, si, in general, plantele al caror nume il cunosteam. Exact ca atunci cand o fetita, intrebata fiind ce meserie vrea sa aiba cand va creste, raspunde cantareata sau medic, iar un baietel spune ca vrea sa fie politist sau pompier.
Imi amintesc gradina matusii mele, si niste plante interesante care cresteau pe marginea aleii. Aveau multe culori si o forma ciudata. Am intrebat-o pe mama „Ce sunt astea?” si am primit un raspuns scurt: „Gura-leului”. M-am mirat si m-am apropiat… Vedeam o floare inocenta, cu o culoare frumoasa, cu perisori si ceva galben, care ramanea pe nas… In mintea mea s-a creat o legatura ciudata. Inca de mica mi se spunea ca sunt nascuta in zodia Leului… si acum florile astea erau Gura-Leului?! Unde erau coltii, urechile, coama?? Oare ce insemna?
http://www.flickr.com/photosaligraney
|
M-am dus la matusa, care pe atunci era tanara si exuberanta, si pe care eu o vedeam ca pe Mama naturii (avea o casa la tara, cu gradina de legume si zarzavaturi, gradina de flori, livada, stupi, cu muntele in apropiere, cu cosuri de rachita pline de fragi si ciuperci comestibile, pe care le faceam pe gratar…va inchipuiti ce impresie imi crease) si, asa cum fac copiii, am stresat-o cu intrebarea „De ce se numeste Gura-Leului?” Ea a zambit, m-a luat de mana si mi-a aratat: „Uite, daca o strangi asa, se deschide exact ca o gura de animal”.
Si acesta a fost momentul in care aceasta floare unica a devenit preferata mea. De cate ori mergeam in vizita la matusa, le aratam tuturor celor prezenti ce floare nemaivazuta descoperisem si le atrageam atentia sa aiba grija, pentru a nu-si prinde degetul in “gura animalului”.
http://www.flickr.com/ingamun
|
Cand am mai crescut, matusa a vandut casa si am uitat de Gura-leului, desi inca ma trec fiori cand ma gandesc la acea atmosfera minunata. Ma intreb daca floarea a declansat amintirea, sau faptul ca eram toti impreuna, sanatosi si fericiti…
Poate o sa radeti, dar si acum, cand vad Gura-leului, ma aplec sa ma joc cu ea (ma aplec, pentru ca nu creste decat vreun metru). Ma atrage intr-un mod ciudat, ma simt din nou copil, si nu inteleg de ce cei din jurul meu nu simt aceeasi atractie fata de aceasta floricica frumoasa. Se poate ca in mintea mea sa asociez floarea cu faptul ca o simt ca pe o particica din mine, doar sunt Leoaica (ciudat este ca astrologii spun ca este o floare specifica zodiei Racului). Sau poate de vina este pasiunea mea pentru Grecia Antica, plina de mister si ritualuri atragatoare. Se pare ca Gura-Leului isi are originea in acea perioada (lucru pe care l-am aflat mai tarziu si care poate explica intretinerea pasiunii mele).
http://www.flickr.com/wordridden
|
Un lucru este cert, daca ma intreaba cineva care este floarea mea preferata, raspund fara sa ma gandesc ca este Gura-leului. Pe langa faptul ca exista vreo 40 de specii, care de care mai colorata, de la nuante pale la roz-rosu vibrant, pentru mine este o floare unicat. Daca stai sa analizezi fiecare floricica in parte, vei vedea ca sunt diferite. Unele sunt mai mici, altele mai lungi, unele sunt simetrice si altele sunt de-a dreptul rasucite, aproape ca nici nu se deschid. Ideea este ca, intr-o lume in care toata lumea incearca sa imite, si natura aproape ca nu mai are loc sa se dezvolte libera, aceste mici minuni s-au adaptat si isi croiesc propriul destin, si desi florile de pe o singura tulpina sunt multe si inghesuite, fiecare se dezvolta separat, exact ca o familie.
http://www.flickr.com/yeksa
|
