No SSO cookie

Mo

Tu

We

Th

Fr

Sa

Su

 
 
 
 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 
 
 
 
 

Garoafa (Dianthus)

: | Primul publicat: 2009-03-11
(0/ 0)
Listeaza articol » Trimite articol »
Garoafa (Dianthus)
Numele genului provine de la cuvintele Dios= Zeus, şi anthos= floare, deci numele înseamnă Floarea lui Zeus. Genul Dianthus cuprinde peste 200 specii. Este originară din zona mediteraneană. În Coreea, fetele folosesc trei garoafe pentru a-şi prezice viitorul. Ele îşi pun florile în păr. Dacă floarea de deasupra moare prima, ultimul an din viaţa fetei va fi greu, daca cea din mijloc moare prima primii ani din viaţă vor fi dureroşi, dar dacă ultima floare din păr moare prima, atunci fata va avea o viaţă grea şi dureroasă!


Specii şi varietăţi:

 

Dianthus chinensis:(Garoafa chinezească)

 

Are tulpina ramificată cu înălţimea până la 45 cm. Frunzele sunt liniare, sesile de culoare verde-albăstrui. Florile ajunf la 8 cm în diametru au culori diferite, sunt simple sau involte şi nu au miros. Înfloresc de la sfârşitul lunii mai până toamna târziu.

 

Garoafa (Dianthus)

 

Dianthus chinensis var hedewigii

 

Este cea mai frumoasa varietate a acestei specii. Plantele sunt bine ramificate chiar de la bază. Frunzele verzi la început capătă mai târziu culoare verde-cenuşie. Înălţimea plantelor în funţie de condiţiile de mediu asigurate ajunge la 15-28 cm.

 

Dianthus chinensis imperialis

O varietate de talie scundă (10-18 cm). Are flori de 5-7 cm în diametru colorate diferit cu înflorire continuă

 

Dianthus caryphyllus

 

Are frunze liniare, tulpinile puternic ramificate de la bază, înflorire remontantă şi flori mirositoare.

 

Din această varietate soiul Chabaud (garoafa de vară) este cel mai răspândit în cultură. Are înflorire timpurie şi flori mari. Este de origine franceză aşa cum arată şi numele. Dintre soiurile recent introduse în cultură: Napoleon cu flori roşii, Nero Chabaud de culoare galbenă, Martin cu flori albe foarte mari.

 

 

Cultura Garoafelor

 

Se înmulţeşte prin seminţe, data semănatului fiind diferită de la o specie la alta. Garoafele chinezeşti se seamănă în martie în lădiţe în sere, în răsadniţe temperate sau solarii încălzite. Garoafa Chabaud se seamănă în ianuarie-februarie în sere sau în răsadniţe.

 

Garoafa (Dianthus)
structura unei garoafe

 

Lucrări de întreţinere:

 

  • prăşitul: de 2-3 ori superficial pentru a distruge crusta şi buruienile
  • fertilizare suplimentară: din două în două săptămâni, cu îngrăşăminte complexe dizolvate în apa de udare.
  • bobocitul: se execută cu scopul de a obţine o floare mare centrală pe fiecare tijă în urma concentrării sevei în singurul boboc din vârf.
  • irigarea:ori de câte ori este necesar
  • palisarea:se face pe măsură ce plantele cresc.

 


Combaterea dăunătorilor:

 

Fusariosa (Fusarium oxysporum) este boala cea mai de temut. Ea se propagă prin contaminarea solului şi întră prin rădăcini în întreg sistemul vascular. Se manifestă prin îngălbenirea severă a frunzelor şi ofilirea plantei.

 

Putrezirea rădăcinii se manifestă pe plantele tinere, ale căror tulpini se înnegresc la bază. Ambele se combat prin dezinfecţia pământului folosit la producerea răsadului.

 

Rugina apare sub formă de praf negricios pe frunze.

 


Pretenţii faţă de condiţiile de mediu:

 

Preferă solurile potrivit de fertile, adânc lucrate din toamnă şi bine fertilizate cu îngrăşăminte organice descompuse. Nu suportă stagnarea apei. Excesul de apă provoacă îngălbenirea frunzelor şi favorizează apariţia ruginii. Temperaturile peste 28 °C şi umiditatea ridicată favorizează apariţia fuzariozei. Se cultivă în plin soare. Solicită udări regulate.


Utilizarea Garoafelor:

 

Se cultivă pentru flori tăiate (Chabaud) iar cele chinezeşti în spaţiile verzi, în borduri, rabate. Cele pentru flori tăiate se recoltează la deschiderea maximă, au miros plăcut şi se păstrează în vaze 6-10 zile.

 

Garoafa (Dianthus)
garoafe in borduri