Genul Narcissus cuprinde peste 30 de specii perene bulboase. Bulbii multianuali, tunicaţi au formă ovoidă sau piriformă şi culoare cenuşie. Frunzele sunt liniare de 12-28 cm lungime. Florile narcisei au perigonul tubular format din 6 diviziuni libere, drepte şi o formaţiune caracteristică denumită coronulă.
Origine: Sudul şi centrul Europei.
Denumirea vine din mitologia greaca, unde un tanar frumos Narcis este blestemat sa se indragosteasca de propria lui imagine. Tanarul sfarseste mort in apele raului in care isi vedea reflexia. Se spune ca in locul acela a aparut apoi o floare, o narcisa.
 |
| narcisa |
Inmultirea narciselor se face prin despartirea bulbilor de narcisa in perioada iunie-octombrie odata la 4-6 ani. Dupa inflorire in luna mai bulbii se pot scoate pentru a fi pastrati in depozit (pivnita) pana toamna sau pot ramane in pamant 4-6 ani. In acest caz tufa se mareste mult prin bulbii noi care se formeaza, putand produce peste 40 flori pe fiecare tufa. Cand grupul se mareste prea mult se impune despartirea, in caz contrar florile devin tot mai mici si mai putine de la an la an.
 |
| câmp de narcise |
Narcisele sunt plante care se dezvolta bine in plin soare dar si la semiumbra. Cultivate la semiumbra se prelungeste foarte bine durata florilor. Fata de sol, narcisele nu au pretentii mari, dezvoltandu-se foarte bine chiar si in soluri argiloase. Solurile joase impermeabile sunt daunatoare deoarece la umezeala prea mare bulbii putrezesc. Temperatura optima pentru inductia florala este de 15-17 °C.
In Romania este celebra „Poiana narciselor" situata in judetul Brasov. Aici, primavara in luna mai, printre stejari infloresc milioane de narcise. Atunci are loc si Festivalul Narciselor.
Comune sunt Fusarium oxysporum şi Botrytis cinerea (putregaiul cenuşiu).
Citeste mai multe despre narcise pe Wikipedia
