Cultivarea verzei salbatice s-a realizat destul de repede in istoria civilizatiei umane si planta este deseori considerata una dintre cele mai vechi din toate legumele folosite de oameni; dovezile istorice sugerand ca acestia au inceput cultivarea verzei pentru consum uman cu 4 milenii in urma in Orientul Apropiat. In timp ce la inceput a fost considerata o planta salbatica, oamenii au reusit sa produca multe alte forme inrudite de-a lungul secolelor, iar familia verzei include acum plante cum ar fi kale, kohlrabi, varza creata, conopida, broccoliul sau varza de Bruxelles.
Grecii antici au fost familiarizati cu varza; de altfel, se considera ca aceasta induce lactatia la femeile insarcinate. In secolele urmatoare, romanii au produs tratament pe baza de varza pentru a elimina efectele toxice ale alcoolului, avand in vedere ca varza poate preveni si reduce impactul mahmurelii urmate consumului de alcool in cantitati mari. O alta intrebuintare fiind curatarea ranilor infectate ale corpului, cataplasmele din varza fiind folosite si astazi. Pentru a prepara o cataplasma, taie si incalzeste partea rigida dintr-o frunza; apoi frunza fierbinte poate fi pusa direct pe zona afectata sau pe rana lasata descoperita.
Varza se gaseste in multe varietati si tipuri cultivate, in functie de colorit –rosii, albe, sau verzi, putandu-se deosebi dupa textura frunzelor- netede si crete- sau in functie de forma capatanei -incepand de la cea rotunda pana la varietatea plata, verzele se gasesc si sub forma lunga sau conica aceasta din urma fiind cel mai dea intalnita. Exista de asemenea varietati diferite de forme care sunt vazute in mod obisnuit, cum ar fi varza rotunda sau Savoy, varza cu capatana plata sau varza olandeza, telina sau varza chineza. Toate aceste varietati sunt folosite in diverse bucatarii in intreaga lume.
Cele mai bune verze sunt cele compacte si stramte, capatanele ar trebui sa aiba de asemenea frunze fragede si in plus, frunzele de pe capatani nu trebuie sa fie vestejite datorita deshidratarii sau umflate -datorita umiditatii prea mari. Ar trebui sa verifici daca capatana nu a fost afectata de putregaiul moale, sau daca nu are unele rani care se pot intampla in timpul transportului sau a procesului de inghetare pentru depozitare.
Capatanile ar trebui sa nu prezinte boli provenite de la insectele fitofage si nici pete cauzate de lovituri mecanice. Odata ce capatana a fost taiata, ea trebuie utilizatala la gatit cat de repede posibil, deoarece expunerea prelungita la abient va cauza pierderea vitaminei C odata cu evaporarea umiditatii.
Folosirea unei tigai de teflon, la foc mic, este modalitatea ideala de a gati varza intrucat asigura retentia maxima de nutrienti si vitamine esentiale prezente in leguma. Aceasta forma de preparare evita, de asemenea, excesul de gaz provocat de consumarea legumei, care este intotdeauna posibil datorita faptului ca varza este un aliment cu un continut ridicat de sulf, tinzand sa induca formarea unei cantitati considerabile de gaze in abdomen. Echilibrul mineral si concentrarea nutritiva poate fi mentinuta, de asemenea, prin acoperirea tigaii cu un capac ce se inchide ermetic, acest tip de vas fiind de preferat pentru a asigura mentinerea valorilor nutritive ale produsului in sine.
Pentru a retine mineralele, legumele ar trebuie gatite cu moderatie si in mod preferabil ar trebui taiate si feliate astfel incat sa se asigure doar o preparare minimala; varza trebuie, de asemenea, servita si consumata imediat, pentru a asigura valoarea nutritiva maxima derivata din aliment. De preferat, varza ar trebui gatita in combinatie cu alte legume, cum ar fi cele ce contin amidon sau impreuna cu un aliment bogat in proteine. De exemplu, varza si merele sunt considerate o delicatesa si ofera gust si nutrienti maximi.
In ceea ce priveste legumele, ambele varietati ale verzei sunt considerate a fi printre cele mai sanatoase si ieftine alimente cu continut mare de vitamine, varza fiind binecunoscuta pentru continutul sau ridicat de vitamina C, o sursa excelenta in comparatie cu citricele.
Alte substante nutrivite continute sunt vitamina A (in cantitati mici) sau tianina– vitamina B1 (nivele mai ridicate).
Desi are o valoare calorica foarte mica, varza este folosita de multe ori pentru celuloza si furaj si, in ciuda faptului ca unii indivizi nu suporta bine varza rosie, se sugereaza ca varza rosie preparata are o valoare nutritiva mai ridicata decat soiul verde. Calciul se regaseste si el in compozitia minerala a verzei, frunzele exterioare avand un continut cu cel putin 40% mai mare decat frunzele din interiorul capatanii. In afara de substantele deja mentionate, in varza vom mai gasi potasiul, clor si iod – esential pentru glanda tiroida - cantitati mari de fosfor si saruri metabolice importante cum ar fi sodiul si sulful.
Continutul de sodiu are valoarea cea mai ridicata in varietatea chineza a verzei pana la 35% din greutatea produsului. Pe de alta parte, continutul de sulf este scazut, pana la 2% in comparatie cu cele 10% continute de varietatile de varza rosie si alba – din acest motiv, aceasta varietate nu induce formarea unei cantitati mari de gaze ca si celalalte doua variante si este preferata de numeroase persoane.
Mai multe despre varza in cea de-a doua partea a articolului " Varza - Brassica oleracea (II) - Despre utilizarea verzei"
