Fasolea de guar sau fasolea cu legături (Cyamopsis tetragonolobus)este o legumă tropicală, cultivată în special în Pakistan şi India. Recolta tânără de păstaie, la fel ca fasolea verde de la noi, se prepară cu puţin curry, iar din boabe se produce guma de guar, un stabilizator utilizat în industria alimentară.
 |
| Fasole de Guar |
După Al Doilea Război Mondial, guma de guar se utiliza în industria hârtiei, textilei, pe urmă extinzându-se utilizarea în industria alimentară. Singurul pericol, deloc de neglijat, este faptul că planta se cultiva în ţările în curs de dezvoltare, unde nu sunt atât de riguroase normele de prelucrare a plantelor. Din acest motiv probabil se utilizazează substanţe pentru tratarea plantelor, care în Europa sunt interzise de zeci de ani. Astfel, fiecare transport de făină de guar trebuie analizat la un laborator.
Guma de guar este o substanţă de adaos în industria alimentară obţinută din boabele recoltei. Recolta se face la 4 luni după plantarea seminţelor, după care boabele se pun la soare pentru uscare. Apoi se scot din păstaie şi se macină. Fiind bogată în hidrocarburi, guma de guar poate absoarbe o cantitate mare de apă. Astfel, ajunge o cantitate mică pentru a face lichidele mai consistente, pentru obţinerea gelatinelor.
 |
| Faina de Guar |
În industria alimentară este utilizată pentru a face mai consistente unele produse, pentru gelatinare, mărirea în volumul, şi ca stabilizator pentru făină. Se poate găsi în:
Este o substanţă de adaos în alimentele cu energie redusă, unde cu o valoare calorică mică trebuie obţinut un produs cremos, spumos. Unele cercetări au arătat că guma de guar este benefică la reglajul digestiei şi în alimentaţia persoanelor cu diabet. Este utilizată des şi în alimentele de dietă, efectul de umflare dă senzaţia de saturaţie.
Dar sunt voci care subliniază faptul că făina boabelor de guar ajută la apariţia alergiei şi chiar substanţa în sine provoacă erupţii alergice, consumul în cantităţi mari duce la colică şi umflare. Astfel dacă un produs conţine substanţa obţinută din guar, producătorul este obligat de a menţiona acest fapt pe etichetă (E 412).
Cele două plante se aseamănă doar prin denumire. Guarana (Paullinia sorbilis) este o plantă târâtoare din America de Sud, din pădurile din zona fluviului Amazon. În zona sa de origine se caţără chiar la 10 m înălţime pe arborii din jurul său. Fructul copt este de o culoare roşie puternică, în interior cu un sâmbure mare, care este asemănat de băştinaşi cu un ochi. Dacă ne uităm mai atent la el, observăm asemănarea cu fructul litchi, care nu e întâmplătoare, ambele aparţinând de familia Sapindaceae.
 |
| Fructe de Guarana |
Florile sunt mici, albe, unisexuat, monoic, cu stamină. Frunzele sunt spinoase. Pentru autoreproducere, înflorirea nu are loc în acelaşi timp. Coacerea fructelor este continuă, din acest motiv este nevoie de forţă de muncă non-stop, astfel este destul de costisitor. Recolta optimă este când peretele fructului se crapă şi se vede ,,ochiul". Substanţa activă este guaranina, care este practic asemănătoare cu cofeina, cu diferenţa că se descompune mai încet, astfel având efect mai lung. În comerţ există sub formă de stimulator în gumă de mestecat, ciocolată, şi băuturi energizante.
 |
| Guarana |
Scandalurile cu guma de guar însă nu ţin de alergii şi balonări, ci mai degrabă sunt legate de infecţia cu dioxină, care este mult mai periculoasă. Dioxina este cel mai toxic compus organic, care apare la plante în special din cauza substanţelor utilizate în tratarea plantelor şi se formează ca un produs secundar la producţia de hârtie şi PVC-uri.
Se descompune foarte greu, se depune în ţesutul adipos, trecând prin toate fazele digestive. Este puternic cancerigen şi scade funcţia reproductivă, provoacă tulburări comportamentale şi diabet. Simptomul cel mai vizibil este acneea la clor care atacă pielea. Dacă vă reamintiţi, preşedintele ucran Juscenko a fost otrăvit cu dioxină, în urma căreia faţa i-a fost deformată.
