Pinul este un arbore inalt pană la 40 m, cu coroana in tinerete piramidala, apoi la maturitate mai rara, neregulata, cu ramuri intinse orizontal. Lujerii tineri sunt verzui, mugurii de pin sunt oval-alungiti, de 6-12 mm lungime ascutiti, nerasinosi. Acele sunt unite la baza cate doua, de 4-6 cm lungime, rigide, ascutite, de culoare verde-albastruie sau verde-cenusie. Conurile sunt oval-conice, de 2,5 7 cm lungime, de culoare brun-cenusie; la maturitate se latesc si se desfac.
Creste in etajul montan din Carpati (inclusiv Carpatii Apuseni), coborand pana in zona colinelor inalte. Este frecvent cultivat in plantatiile forestiere sau ca arbore ornamental. Pentru scopuri terapeutice se recoltează mugurii, primavara, numai din exploatarile forestiere.
Din pin se folosesc conurile, rasina si acele. Din muguri de conuri – care se culeg primavara – se extrage uleiul esential sau pot fi uscati. Acele sunt sursa de uleiuri esentiale folosite in dezinfectanti. Rasina recoltata din crestaturile facuta in trunchi, se distileaza si furnizeaza ulei de terebentina pentru unguente si linimente.
Pinul – planta medicinala
Pinul este cunoscut de multa vreme ca dezinfectant bronsic. Conform unor papirusuri egiptene, medicii faraonilor obisnuiau sa prescrie radina de pin pentru pneumonie si alte afectiuni pulmonare. Aceasta are efect descongestionant asupra mucoaselor, fiind un bun inhalant in afectiuni respiratorii.
Pinul are prorprietati antiseptice, diuretice si antireumatice. Are efect decongestionant asupra tractului respirator superior si este prescris pentru bronsite cronice (cu evolutie lunga), tuse si laringita.
Actiunea sa antiseptica ajuta la vindecarea infectiilor urinare si respiratorii. Studii finlandeze efectuate in 2000 au descoperit ca pinul este eficace impotriva mai multor specii de bacterii, ca si impotriva Candidei albicans, ciuperca responsabila pentru aparitia candidozei orale si vaginale.
Extern, uleiul de terebentina masat pe piele stimuleaza circulatia periferica si ajuta astfel la eliminarea toxinelor si la hranirea celulelor. Acele de pin se folosesc la prepararea de creme odorizante care se maseaza pe piept pentru calmarea simptomelor racelii. Picaturile de ulei esential adaugate in apa fierbinte produc un abur decongestionant pentru nas si sinusuri infundate.
Mugurii de pin intra in compozitia ceaiurilor antibronsitice. Infuzia din ace, datorita continutului ridicat in vitamina C, o lingura la o cana cu apa, poate fi utilizata in avitamiinoza C. Pentru afectiunile cailor respiratorii se poate prepara un sirop prin fierberea mugurilor (20 g la I/2 I apa) sau a rămurelelor tinere la foc domol, in vas acoperit, timp de 15 minute, iar apoi se adauga zahar sau miere in cantitate de (34%, respectiv 75%. Se filtreaza si se beau 4—5 linguri pe zi.
Unele fracţiuni din uleiul esential intra in compozitia unor produse fitoterapeutice de tipul Rowachol, Renogal, Inhalant etc. Se vor utiliza confom prospectului.
O inhalatie utila in bronsitele cronice se poate obtine din 2,5 ml ulei esential de pin, 2,5 ml ulei esential de brad si 0.5 ml ulei esential de fenicul. Din aceste trei uleiuri se pot pune 2-3 picaturi din fiecare intr-un vaporizator de ceramica.
Uleiul esential de pin e folosit si ca aromatizant sau pentru a corecta gustul neplacut al unor medicamente. Intra, de asemenea, in diferite produse cosmetice sau frictiuni pentru calmarea durerilor musculare sau articulare.
Contraindicaţii
La doze ridicate, uleiul esential de pin poate produce nefrite insotite de oligurie, albuminurie sau chiar hematurie. Produsele fitofarmaceutice sunt precis dozate, iar la utilizarea infuziilor sau siropurilor se vor respecta dozele recomandate.
