Dupa ce pericolul de inghet a trecut, saditi semintele in sol fertil si bine drenat, in loc complet insorit, la o distanta de aproximativ 3 cm unele de altele, cu 30 cm distanta intre randuri, acoperindu-le cu 1 cm de pamant. Udati-le generos pentru a facilita incoltirea si rariti la o distanta de 10-15 cm. Odata stabilizata, iarba grasa poate tolera seceta severa.
Plantele pot fi recoltate cand s-au format 4 pana la 5 frunze (de obicei in cam 20 de zile). Odata stabilizate, recoltele pot fi continue, fiind culese la aproximativ 5 cm distanta de baza. Regenerarea va aparea foarte rapid. Permiteti plantei sa produca seminte inainte de inghet si colectati semintele pentru anul urmator de la capsulele mature.
 |
| Floare de iarba grasa |
Probabil originara din regiunile vestice ale Himalayei pana in Sudul Rusiei si Grecia, iarba grasa astazi este raspandita in zonele calde-temperate in cea mai mare parte a lumii. Este cultivata in Regatul Unit, Olanda si alte tari europene, fiind o leguma de iarna populara in nordul Indiei. Francezii ii spun "pourpier" iar mexicanii o numesc "verdolaga," ambele popoare folosind-o in salate, supe, tocane, sosuri de rosii si chiar cu oua amestecate. Este cultivata de mai bine de 4.000 de ani.
 |
Pentru a avea o idee generala a vechimii si a dispersiei sale geografice, trebuie doar sa observati radacinile lingvistice variate a multor nume comune ale aceastei plante, incluzand sanscrita, hindustani, persana, greaca si latina. Tratatele arabe din secolul X furnizeaza informatii detaliate despre varietati si cultivare. Retetele englezesti din secolul al XVII- lea folosite de bucatarii lui Carol al II-lea o prezinta drept ingredient de salata.
Frigul si buruienile sunt cele mai semnificative probleme ale ierbii grase.
