Continuarea articolului Marijuana (II) - Despre marijuana si canepa
In cartea sa, numita “Materia Medica”, Dioscorides si-a relatat experientele din timpul calatoriei sale impreuna cu armata romana, descriind diferitele ierburi si folosirea lor in vindecarea diferitelor boli.
In total, Dioscorides a inregistrat 600 de plante medicinale diferite si a oferit descrieri detaliate, nume, habitate si utilizari in tratarea diferitelor simptome sau maladii.
Cannabis sativa L, derivat din cuvantul grecesc “kannabis” este printre plantele mentionate in randul celor 600 de varietati. Planta este utilizata pentru producerea sforii si generarea de seminte a caror extract vindeca durerile de urechi si inhibau pornirile sexuale. “Materia Medica” s-a dovedit un mare succes si a fost tradusa in multe limbi, ramanand un text de referinta timp de peste 1500 de ani.
Este interesant de notat ca termenul englez “canvas” a derivat din cuvantul grecesc “cannabis”, aceasta fiind o dovada a importantei deosebite acordate panzei de canepa de catre tehnologia maritima europeana, existand in acest sens convingerea istoricilor ca ar fi fost imposibila extinderea teritoriilor diverselor imperii europene peste mari, fara avansarea tehnologiilor care implicau fibra de canabis.
De exemplu, in 1492, in timpul misiunilor sale Trans-Atlantice, o corabie a lui Columb a transportat peste 80 de tone de franghii si vele de canepa produse de tarani de-a lungul a sute si mii de ore. Ar putea fi mentionat aici faptul ca, in acele vremuri, canepa a aparut ca recolta industriala in numeroase tari aflate in curs de dezvoltare din jurul lumii si ca toate cunostiintele medicale europene despre beneficiile canabisului proveneau din referintele facute de Dioscorides.
Stiinta medicala s-a dezvoltat in civilizatiile vestice, pe masura ce Evul Mediu intra in perioada Renascentista. In acel moment oamenii de stiinta si medicii au descoperit cateva elemente cruciale privind plantele medicinale, inclusiv numeroasele valori terapeutice ale marijuanei. In cartea sa “Anatomia Melancoliei”, publicata in 1621, Robert Burton recomanda canabisul pentru tratarea depresiei, iar cativa ani mai tarziu, in 1682 "The New London Dispensatory" a descris in cateva cuvinte avantajele semintelor de canabis in tratarea tusei si a galbinarei, pentru ca in 1764 The New English Dispensatory sa sugereze ca si cataplasma preparata din radacini fierte de canabis este folositoare in tratarea iritatiilor si inflamatiilor.
Cateva secole mai tarziu, in 1974, The Edinburgh New Dispensary a scris despre avantajele terapeutice ale plantei de cannabis, raportul sugerand ca acesta era eficient in tratarea tuselor, bolilor cu transmitere sexuala si venerice si a incontinentelor urinare. In cartea sa intitulata “Ierburi Complete”, publicata in 1814, scriitorul Nicholas Culpepper a avut grija sa listeze toate utilizarile curative ale plantei, incorporand toate aplicarile publicate anterior.
In plus, Culpepper a mai adaugat cateva remedii, cum ar fi alinarea colicilor, usurarea problemelor asociate intestinelor, oprirea sangerarilor, ameliorarea inflamatiilor capului si usurarea durerilor de coapse si a incheieturilor. A sugerat, de asemenea, folosirea canabisului ca si conservant al unguentelor si cremelor pentru vindecarea arsurilor. Intamplator, pana cand perceptiile europene au fost extinse la descoperirea si explorarea sub-continentului Indian, acestia nu aveau nici o idee despre consecintele psihoactive datorate utilizarii canabisului.
Carl Linnaeus, un botanist suedez, a realizat in 1753 o culegere de referinte ale categorizarii botanice, numita “Planetariul Speciilor”, aceasta fiind inca privita drept cea mai buna lucrare pe acest subiect. In manualul sau, Linnaeus a inclus toate clasificarile Cannabis-ului sativa realizate de medicul grec Dioscorides. Cu toate acestea, imediat dupa aceasta un grup de botanisti din Europa a sustinut argumentul conform caruia dupa noile cercetari ale varietatii indiene a plantei, aceasta era deosebit de diferita de mai bine cunoscutul Cannabis sativa european, cultivat atat pentru utilizarea sa industriala cat si pentru cea terapeutica.
Astfel, cativa ani mai tarziu -in 1783- botanistul francez Jean Lamarck a separat varietatile de canabis in cartea sa denumita “Encyclopedia” si a observat ca varietatea de Cannabis sativa cultivata in mod normal pentru fibra textila, este diferentiata de inaltime, tulpinile lungi si frunzele netede. In contrast, canabisul indigen indian creste, pana doar la un sfert din dimensiunile celei Europene, avand un frunzis dens, iar Lamark a denumit varietatea “Cannabis indica”, pastrand astfel imaginea tarii de origine a plantei.
De fapt, exista numeroase sub-specii, iar botanistii persista in dezacordul asupra categorizarii precise si sistematice ale acestora. Intre timp insa, majoritatea expertilor au cazut de acord asupra faptului ca exista doua varietati de canabis, care inglobeaza toate proprietatile existente in sub-speciile cunoscute in momentul de fata a plantei.
Canabisul pare a fi originar din China, de unde s-ar fi raspandit in Asia si in zona Mediteraneana, in ciuda faptului ca scrierile hinduse au o poveste complet diferita. Astfel, originile Cannabis-ului au fost inregistrate in Vedas – cele 4 carti sacre antice care dateaza de pe vremea dominata de Ayra a Indiei.
Vedas au fost scrise in urma cu aproximativ 4000 de ani si acopera majoritatea aspectelor vietii hinduse, inclusiv marile mituri si legende ale invaziei, cuceririlor, ripostarilor si ale avansarilor, atat religioase cat si spirituale. Printre diferitele legende si mituri, Vedas nareaza povestea Lordului Shiva, unul dintre cei 3 zei hindusi principali, care se revigora in caldura razelor soarelui prin consumarea de frunze de plante de marijuana, de unde si numele alternativ al plantei de “Lordul Bongului”.
Pentru incepatori, “bongul” este o bautura populara Indiana, preparata prin amestecarea canabisului cu diferite ierburi si condimente, fiind raportat a fi mai putin puternic decat “ganja” - preparata din marijuana ce infloreste, fiind deci folosita atat pentru fumat cat si pentru consum.
De mii de ani produsele continand marijuana au facut parte din cultura indiana. In mod interesant, soldatii care se echipeaza pentru lupta, cuplurile care se pregatesc de casatorie si chiar devotatii hindusi care se inchina Lordului Shiva, isi invocau Lordul cu ajutorul plantei sfinte pentru aproape orice ocazie importanta.
Athavaveda – a patra carte a Vedas, tradusa in engleza si intitulata “Stiinta farmecelor” - spune ca “bongul” este una dintre “cele 5 ierburi regale care alina anxietatea”. In mod notabil, aceasta logica sau perceptie vestica nu corespunde in intregime cu iscusinta sud-asiatica. Potrivit unei alegorii hinduse, cu mult inaintea creeri universului, Zeii au produs un munte cosmic din care sa obtina nectarul pentru viata vesnica. Se spune ca plantele de marijuana au germinat in acel loc unde nectarul s-a scurs sau a picurat pe pamant.
Daca cineva urmareste atent medicina indiana, va gasi numeroase preparate pe baza de canabis folosite in vindecarea febrei, dizenteriei, insolatiei sau leprei. De asemena, potrivit medicinei traditionale indiene, canabisul este eficient in absorbirea flegmei, accelerarea procesului digestiv, ridicarea intelectului, imbunatatirea pregatirii corpului, actionand drept elixir al vietii.
Spre deosebire de stiinta medicala vestica, practica medicala hindusa ia in considerare si constienta spirituala a persoanei a caror maladie o vindeca. Potrivit mitologiei hinduse, orice moment in care un credincios ofera “ganja” Lordului Shiva, acesta il multumeste pe acesta. In mod interesant, relatia dintre Lordul Shiva si “ganja” este considerate a fi de capatai, deoarece sustine sanatatea fizica si emotionala sau echilibrul psihologic al pacientului, un text hindus intitulat “Rajvallabha” scris in secolul al 17-lea afirmand ca acest drog aduce bucurie celor ce il folosesc.
In timpurile stravechi, cand europenii infiintau coloniile din America, cultivarea canepei industriale a devenit o necesitate si, in ciuda faptului ca era necesara autorizatia guvernului pentru cultivarea sa, atat Lumea Veche cat si cea Noua nu erau constiente de beneficiile marijuanei.
Medicul personal al Reginei Victoria, Sir John Russell Reynolds, a constatat in 1890 ca si canabisul era benefic in tratarea dismenoreei sau a menstruatiei dureroase, migrenei, nevralgiei (o durere intermitenta, deseori severa, in corp de-a lungul unui nerv, in special daca nu exista nici o schimbare fizica in nervul respectiv), convulsiilor si chiar a insomniei.
Este interesant de notat faptul ca mai mult de 100 de lucrari medicale au relatat beneficiile canabisului in tratarea pierderii apetitului, insomniei, migrenelor, durerilor de cap, convulsiilor involuntare, durerilor, tusitului excesiv si simptomelor de retragere ale dependentei de opium si de alcool, toate fiind publicate intre 1840 si 1890. Potrivit lui Sir William Osler, cunoscut drept “parintele medicinei moderne”, canabisul era cel mai bun tratament pentru migrene. Osler a scris despre calitatea canabisului in manualul sau medical publicat in 1915.
Citeste partea a patra a articolului: Marijuana (IV) - Ce contine marijuana?
