Ilexul este o floare folosită în multe ritualuri păgâne. În mitologia celtică, iarna şi vara erau reprezentate de doi regi gemeni: "Regele Ilex" (iarnă) şi "Regele Stejar"(vară)
În timpul toamnei şi iernii timpurii, Regele Ilex îşi exercită domnia. Tufele de Ilex îşi păstrau frunzele verzi pe toată durata iernii. Pierzându-şi frunzele fratele său, Regele Stejar, era gol şi prin urmare învins. Totuşi, începând cu Solstiţiul de Iarnă - cea mai scurtă zi din an, balanţa începe să se schimbe. Zilele trec şi încep să crească tot mai mult şi să devină tot mai călduroase. Acum, puterea trece în mâinile Regelui Stejar. Pentru vechii celţi, această schimbare a sezoanelor reprezenta ciclul naştere-viaţă-moarte. Prin urmare Ilexul era simbolul vieţii şi al primăverii ce vine.
Pentru creştini ilexul are o altă semnificaţie: ilexul reprezintă coroana de spini a lui Hristos. Frunzele ascuţite de ilex reprezintă spinii, şi fructele roşii picurii de sânge.
Ilexul este perfect pentru decoraţiunile de Crăciun. Adăugat cununilor asigură pata de culoare, având siguranţa că în condiţii optime ghirlanda va rezista pe toată perioada Sărbătorilor.
 |
| Ilex |
Spre deosebire de alte plante de Crăciun care îşi au originile în folclorul european, Poinsettia vine din America Centrală. O legendă minunată despre această plantă s-a născut în Mexic.
Doi fraţi Maria şi Pablo aşteptau nerăbdători Festivalul de Crăciun. În piaţa, unde se ţinea Festivalul, era şi o Scenă a Naşterii, unde sătenii aduceau un cadou pruncului Isus. Dar cei doi fraţi erau săraci şi nu aveau bani să îi cumpere nimic Mântuitorului.
În Ajunul Crăciunului cei doi se îndreptau spre piaţă. Au cules nişte buruieni de pe marginea drumului ca sa le pună în ieslea lui Isus. Era tot ce aveau. Frunzele buruienilor puse în iesle s-au transformat în nişte petale roşii de forma unei stele. Aşa s-a născut Poinsettia şi a devenit simbolul Stelei din Betleem.
Aşezaţi Poinsettia într-un loc cu lumină moderată. Evitaţi lumina directă şi curentul. Păstraţi solul umed. Prea multă apă poate cauza îngălbenirea şi apoi căderea frunzelor.
 |
| Poinsettia |
În tradiţiile păgâne duşmanii care se întâneau sub un vâsc trebuiau să pună jos armele şi să păstreze un armistiţiu până în ziua următoare. Printre druizi, vâscul era folosit în timpul ceremoniilor Solstiţiului de Iarnă ca şi un simbol al reîntoarcerii soarelui.
În timpul domniei Reginei Victoria, de fiecare dată când un sărut era furat sub un vâsc, una dintre fructe trebuia culeasă. Când se terminau fructele, se terminau şi săruturile. Partea bună e că această tradiţie nu se mai păstrează.
Vâscul e extrem de popular ca şi decoraţiune de Crăciun. Aşezaţi-l în faţa uşii sau de uşiori. Puneţi-l într-o cunună. Aşezaţi-l sub perne şi surprindeţi-vă partenerul cu un sărut. Doar e Crăciunul!
 |
| Vasc |
Cea mai des întâlnită Iederă este specia Hedera Felix. Iedera rămâne verde şi luxuriantă în timpul celor mai mari geruri, şi se poate agăţă cu uşurinţă de cele mai netede suprafeţe. Iedera înfloreşte toamna târziu şi iarna produce fructe mici.
În trecut iedera era folosită pentru practici de ghicire. Această temă a frumuseţii veşnice, a plantei ce niciodată nu moare a fost utilizată în diferite superstiţii şi credinţe. Celţii şi druizii considerau că aşa cum iedera nu moare, nici pământul nu va înceta să existe. Era simbolul primăverii ce vine. Iedera are aproximativ aceeaşi semnificaţie în creştinism. Reprezintă viaţa veşnică a lui Hristos.
 |
| Iedera |
Legeda spune că atunci când Maria a fugit în Egipt, mantia ei a trecut peste un tufiş de rozmarin. Floarea albă şi-a schimbat culoare în albastră, ca şi mantia Mariei, şi a căpătat dulcele ei miros.
Pomuleţii de rozmarin sunt foarte populari în timpul Crăciunului, fiind un bun înlocuitor al bradului de Crăciun. Planta poate fi tăiată în diferite forme, care apoi pot fi decorate.
 |
| Rozmarin |
