No SSO cookie

Mo

Tu

We

Th

Fr

Sa

Su

 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
 
 
 

Sinningia

: | Primul publicat: 2009-08-13
(0/ 0)
Listeaza articol » Trimite articol »
Sinningia
Genul Sinningia cuprinde peste 20 de specii de plante floricole erbacee decorative prin flori şi frunze. Este originară din America de Sud. Specia Gloxinia este una dintre cele mai intalnite plante de interior de la noi din tara. Apreciata pentru infatisarea ei delicata, multitudinea varietatii cromatice precum si a usurintei cu care se inmulteste gloxinia si-a castigat un binemeritat loc in casele noastre.

 

Specii Sinningia:

 

Sinningia cardinalis: Plantă cu înălţimea de 15-20 cm şi frunzele oval-alungite verzi-catifelate cu nervurile pronunţate, dispuse în rozetă. Florile au forma unor trompete cu partea superioară larg deschisă cu petalele individualizate în treimea superioară, unicolore cu pete sau dungi de altă culoare.

 

Sinningia
sinningia cardinalis

 

Sinningia speciosa Benth et Hook (Gloxinia speciosa): Cei mai mulţi hibrizi existenţi în cultură provin din aceste două specii şi sunt grupaţi sub denumirea comună de Sinningia hybrida. Aceşti hibrizi formează o tulpină subterană cu caracteristicile unui tubercul mai mult sau mai puţin turtit, protejat de o scoarţă negricioasă. Frunzele mari oval-lanceolate au nervuri proeminente şi marginea limbului dinţată. Florile în formă de trompetă sunt divers colorate, unicolore sau bicolore (tigrate cu alte culori)

 

 

Sinningia
gloxinia


Sinningia


Sinningia


Cum se cultiva Sinningia ?

 

Gloxinia se înmulţeşte atât pe cale vegetativă prin butaşi de frunze şi divizarea tuberculului, cât şi prin seminţe.

Pentru înmulţirea prin butaşi de frunze se iau frunze mature şi sănătoase care se taie sau se rup cu codiţă cu tot. Lungimea peţiolului trebuie să fie de 2-2.5 cm şi se plantează în substrat încălzit format din turbă şi nisip sau turbă şi perlit în proporţie de 1:1. În aceste condiţii înrădăcinează în 25-30 zile. După înrădăcinare butaşii se plantează în ghivece cu diametrul de 6-8 cm.

La ieşirea tuberculilor din repaus se poate face înmulţirea prin divizarea lor în aşa fel încât fiecare porţiune de tubercul să aibe un mugure în partea superioră. Această porţiune se plantează în ghiveci cu diametru de 7-9 cm. Înmulţirea prin seminţe se face în perioada martie-august, în amestec format din pământ de frunze şi nisip în proporţie de 1:1. După semănare lădiţele se acoperă cu sticlă sau cu folie subţire de polietilenă. Germinează în 14-18 zile. Când plantele au o frunză adevărată se repică în ghivece cu diametrul de 7-8 cm în amestec format din: două părţi turbă, o parte pământ de frunze, o parte mraniţă şi o parte nisip. Acest amestec se foloseşte şi pentru plantarea la ghivece a butaşilor de frunze înrădăcinaţi, precum şi a porţiunilor de tuberculi.

 

 

Cum se întreţine Sinningia?

 

  • transvazarea: se face în măsura în care plantele cresc, ultima dată în ghivece cu diametrul de 13-15 cm, folosind acelaşi amestec de pământ ca la plantarea butaşilor înrădăcinaţi.
  • repausul: începe în septembrie şi durează 70-80 zile, perioadă în care plantele nu se udă decât foarte puţin, se ţin în locuri cu temperaturi mici (10-12 °C) şi semiumbră. După expirarea repausului tuberculii se scot din ghivecele vechi şi se plantează într-un amestec de pământ proaspăt în aceleaşi ghivece sau în altele, după care se udă şi se trec în condiţii optime de vegetaţie.
  • fertilizarea: în perioada de vegetaţie până când apar florile din zece în zece zile cu îngrăşăminte complexe, dizolvate în apa de udare, în concentraţie de 0.1-0.3 %.
  • afânarea amestecului din ghivece: o dată pe lună cu un băţ de grosimea unui creion.
  • eliminarea prafului de pe frunze: o dată pe lună cu o pensulă fină.

 

 

Boli: putrezirea coletului (Fussarium oxysporum)

 

Dăunători: musculiţa albă de seră (Trialeurodes vaporariorum), Păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae)

 

 

Ce pretenţii are faţă de factorii de mediu?

 

Suportă razele directe ale soarelui dar numai în amurg şi dimineaţa până la ora 9. Preferă camerele cu ferestre pe expoziţiile sudice şi vestice cu posibilităţi de umbrire între orele 10-17 (vara).

Faţă de temperatură este pretenţioasă, solicitând 20-24 °C, iar pentru perioada de repaus 10-14 °C.

Faţă de apă are pretenţii moderate. Nu suportă umiditate în exces. Se udă o dată la 2-3 zile vara şi o dată la 4-8 zile iarna, administrând 0.3 l apă la un ghicevi de 13x14 cm, eliminând după o jumătate de oră apa scursă în farfuria de sub ghiveci. Se udă în aşa fel încât apa să nu ajungă pe frunze şi nici pe boboci deoarece perii existenţi pe plantă reţin picăturile de apă determinând pătarea şi putrezirea ţesuturilor acolo unde apa stagnează. În perioada de repaus nu se udă.

 

 


Tu ce zici?