lederele sunt plante agatatoare lemnoase, robuste, cu frunze persistente, care se agata de suporturi cu radacinile lor aeriene, astfel incat sunt ideale pentru acoperirea obiectelor neaspectuoase. Ele pot creste intinse pe pamant sau in sus peste un zid sau un gard, oferind un plus de culoare, un punct de interes si adapost pentru vietati salbatice.
In gradina, sunt adaptabile si tolerante, desi le va merge cel mai bine intr-un sol usor alcalin, umed, dar bine drenat. In padure, ele pot concura plantele indigene, devenind invazive. Odata consolidate, vor creste mai bine in conditii mai uscate.
Frunzisul multor plante poate fi destul de divers, tulpinile tinere avand de obicei frunze cu trei pana la cinci lobi, iar frunzele mature de pe tulpinile care fac flori sunt late, ovate, fara lobi. Tulpinile adulte nu fac radacini aeriene pentru sprijin si catarare, motiv pentru care plantele devin deseori prea grele la varf si cad de pe structurile lor de sprijin, cand imbatranesc.
 |
lederele se simt la fel de bine catarandu-se sau tarandu-se pe pamint, impiedicand cresterea buruienilor, si sunt ideale pentru locurile foarte umbroase, unde putine alte plante ar supravietui. La umbra, frunzele devin mai late si mai subtiri, iar formele patate vor reveni la verde-inchis. Frunzele dure, lucioase, de obicei mai deschise la culoare pe partea inferioara, cresc pe tulpini verzi-roz, care devin maro-purpurii cand imbatranesc.
Numeroasele varietati patate sunt cele mai populare plante de gradina, iar formele cu frunze aurii si purpurii sunt de asemenea raspandite. S-au obtinut mai multe forme de frunzis, inclusiv frunze cu lobi ingusti, fin taiate, si chiar cu frunze incretite. Florile galbene-verzui apar toamna, urmate de fructe negre sau portocalii-galbui.
Aceasta iedera este o planta perena agatatoare si viguroasa, care se autosustine, cultivata pentru frunzele sale. Poate sa dureze pana se consolideaza si creste bine. Tulpinile tinere sunt maro-purpurii si devin gri-verzui la maturitate. Are frunze mari, lucioase, gri-verzui inchis, cu margini bej-deschis, care variaza ca marime de la o frunza la alta. Toamna, apar grupari mici de flori galbene-verzui, urmate de bace rotunde, negre.
 |
| hedera colchica |
1. Taierea de formare
Incarcati sa obtineti o planta cu tulpini multiple, cu lastari puternici crescand aproape de nivelul solului. In prima primavara dupa plantare, taiati lastarii inlaturand pana la o treime din lungimea lor.
2. Taierea de intretinere
Taind corect, veti mentine planta in spatiul alocat si o veti impiedica sa urce in pomii fructiferi la care tineri. Taiati usor varfurile, pentru a le incuraja sa ramifice si sa asigure o acoperire mai buna. Taierea poate fi necesara si pentru a aranja lastarii care cresc departe de suport.
Primavara inainte sa inceapa noua crestere, taiati toate tulpinile care cresc dincolo de spatiul alocat, taindu-le pana la 60 cm in interiorul tufei, pentru a lasa loc pentru cresterea lastarilor. Taiati toate tulpinile prea viguroase pana la punctul lor de origine.
3. Taierea de remediere
Apelati la taiere severa in cazul plantelor care au crescut prea mult si au scapat de sub control, mai ales cand au devenit golase la baza. Primavara, taiati toate tulpinile pana la 60 cm de la nivelul solului. Dirijati noii lastari, pe masura ce rasar.
 |
