Decostyle

Palmierii conţin peste 80 de genuri fiecare cu numeroase specii de origini diferite. Tulpina lor este cilindrică, adesea neramificată, înaltă, dar şi foarte scurtă la unele specii, terminată cu un buchet de frunze. Cu vârsta frunzele se usucă iar în urma lor rămân pe tulpină o serie de cicatrici.

Frunzele penate sau în evantai (palmate) sunt foarte mari atingând uneori o lungime sau circumferinţă de câţiva metri. Florile numeroase albe, galbene sau roze, lipsite de valoare ornamentală sunt grupate în inflorescenţe mari, simple sau ramificate. Fructul este o drupă sau bacă de la dimensiuni variabile unei curmale la cea a unei nuci de cocos.

Genuri şi specii Palmieri:

Chamaedorea elegans

Atinge 1.2 - 1.8 m înălţime. Are tulpina subţire şi rotundă şi frunzele penate, de culoare verde. Plantele cu vârsta de peste 5 ani înfloresc în fiecare an. Florile au culoare galbenă şi nu au importanţă decorativă

Chamaedorea

Chamaerops humilis

Creşte până la 2 m înălţime. Are frunzele mari, palmate, lung peţiolate. Peţiolul este rigid, gros, turtit, cu ţepi pe margine.

Chamaerops

Chamaerops

Livistona

Are creştere lentă şi trunchi viguros (puternic). Frunzele strălucitoare, cu peţioli lungi şi ţepoşi , sunt foarte largi (1-3 m diametru) segmentate pe circa trei pătrimi, vârfurile segmentelor aplecate.

Livistona

Washingtonia

Palmier cu creştere rapidă şi mai puţin adaptabil. Tulpina deosebit de voluminoasă, cu peţioli mult lăţiţi şi ţepoşi, purtători de frunze largi, segmentate în întregime. Vârfurile lobilor se desfac în fire subţiri, filiforme, ce se răsucesc.

Washingtonia

Phoenix

Este unul dintre cei mai răspândiţi palmieri datorită robusteţei sale şi a exigenţelor reduse. Planta formează, cu vârsta, un trunchi brun, fibros ce poartă în vârf frunze foarte mari , rigide, de culoare verde închis.

Phoenix

Cocos

Cei mai mulţi îl consideră cel mai graţios palmier ca plantă de apartament. Planta tânără este practic fără tulpinăm dar cu timpul formează un trunchi înfăşurat de o reţea de fibre negricioase. Frunzele lungi de 40-60 cm, alcătuite din foliole fine, sunt foarte elegant arcuite.

Cocos

Chrysalidocarpus

Se remarcă prin culoarea roşiatică a tulpinilor şi verde-gălbuie a foliolelor.

chrysalidocarpus

Lucrări de întreţinere Palmieri

• Transvazare: se face cu multă grijă pentru a vătăma cât mai puţin plantele, folosind un amestec format din: o parte turbă fibroasă, o parte pământ de frunze, o parte mraniţă, o parte pământ de ţelină şi o parte nisip de râu sau de carieră bine spălat. În primii 2-3 ani de viaţă transvazarea se face anual sau chiar de două ori pe an, totdeauna după ce rădăcinile încep să iasă afară din ghiveci prin orificiul bazal. Pe măsura înaintării în vârstă, nevoia transvazării scade o dată cu scăderea ritmului de creştere. Astfel până la vârsta de 6-8 ani vasul se schimbă o dată pe an pentru ca apoi această operaţie să nu fie necesară decât o dată la 2-3 ani.
• Fertilizarea: o dată la zece zile în perioada caldă a anului , dizolvând un îngrăşământ complex în apa de udare.
• Eliminarea prafului de pe frunze: cel puţin odată pe lună cu un burete înmuiat în apă călduţă sau prin introducerea plantelor sub duş.
• Afânarea pământului în vase: o dată pe lună cu un băţ de grosimea unui creion, pentru a asigura pătrunderea aerului la rădăcină.
• Îndepărtarea frunzelor uscate: se execută prin tăierea lor de la bază ori de câte ori este cazul.

Dăunători Palmieri:

Păduchele ţestos, păianjenul roşu comun

Pretenţii faţă de condiţiile de mediu Palmieri

Faţă de lumină au pretenţii ridicate. Unele specii (Chamaerops) rezistă în plin soare, în timpul verii putându-se planta în spaţiile verzi. Alte specii (Chamaedorea, Phoenix) se feresc de razele arzătoare ale soarelui din miezul zilelor de vară.

Faţă de temperatură au pretenţii moderate, 20 - 22 °C vara şi 8-18 °C iarna. Vara se udă o dată la 2-3 zile, iar iarna o dată la 8-10 zile, administrând cca 1 l apă la un vas de 30x35 cm.