No SSO cookie

Mo

Tu

We

Th

Fr

Sa

Su

 
 
 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31

Strelitzia sau Pasarea Paradisului

Ultima modificare: 2011-01-25 | Primul publicat: 2009-02-12
(0/ 0)
Listeaza articol » Trimite articol »
Strelitzia sau Pasarea Paradisului
Când floarea este deschisă are forma unei păsări exotice, de unde numele de pasărea paradisului. Ghivecele în care se cultivă trebuie de fie adânci de 0.7 – 1 m , deoarece streliţia are sistemul radicular foarte profund. Creşte între 1 – 2 m înălţime.

Strelitzia, cuprinde 4 specii perene erbacee. Este originară din Africa de Sud. Este o plantă perenă, cu rădăcini care pătrund adânc în sol, cu frunze mari olbongi, lung peţiolate. Tija florală are 0.9 - 1.6m lungim, este aproape rotundă şi poartă o influorescenţă care cuprinde 3 7 flori. O floare este formată din 3 sepale, 3 petale albastre şi 5 stamine portocalii. Petalele (una scurtă şi doua lungi) sunt unite şi ascuţite.

Strelitzia Nicolai este specia cea mai mare, putând ajunge până la 10 m înălţime.

 

Strelitzia sau Pasarea Paradisului
strelitzia nicolai


Lucrări de întreţinere:

Afânarea solului:cel puţin odată pe lună

Udatul: se udă de 2 3 ori pe lună, iar în perioada caldă a anului de 4 5 ori pe lună. În perioada de repaus (mai, august) nu se udă.

 

Pretenţii faţă de condiţiile de mediu:

  • Lumina: Strelitzia este o plantă pretenţioasă din acest punct de vedere şi de aceea numai când este în repaus (mai-august) se poate face umbrire în camera, sau locul în care o creştem.
  • Temperatura : optimă pentru Strelitzia este de 15-17 °C noaptea, 17-20 °C în zilele noroase şi 22-25 °C în zilele însorite. Temperaturile mai ridicate forţează înflorirea dar reduc producţia de flori şi calitatea acestora.
  • Strelitzia are pretenţii ridicate faţă de apă. Atât seceta cât şi excesul de apă sunt total nefavorabile plantelor. Trecerea de la o stare la alta produce şocuri în viaţa plantelor.

 

Boli şi dăunători:

1. Septerioza: pe frunzele infectate apar pete circulare de 1-6 mm , albicioase cu marginea brună. Petele sunt solitare sau confluente şi în condiţii favorabile determină uscarea frunzelor. În dreptul petelor apar punctişoare negre cu picnospori.

2. Păianjenul roşu comun: se aşează pe partea infectată a frunzelor sub formă de colonii, sugând sucul celular.Frunzele atacate se decolorează şi se uscă.

3. Tripsul occidental: atacă frunzele şi florile care devin lucioase argintii.

 

 


Tu ce zici?