Cerinte gutuiului fata de lumina
Fiind o specie de zona mai calda, gutuiul se situeaza printre speciile cele mai pretentioase fata de lumina si caldura. Prefera terenurile plane sau usor inclinate, luminate si expuse la soare, gasindu-se in flora spontna, in luminisuri si pe liziera padurilor. In cazul cultivarii lui in zona dealurilor joase si mijlocii este obligatoriu sa-se evite terenurile umbrite, alegandu-se expozitiile sudica sau sud-vestica.
Pentru a-i asigura necesarul de lumina, la infiintarea plantatiilor pure se va avea in vedete asigurarea unor distante suficiente, atat intre randuri cat si pe rand.
In cazul plantarilor mixte, se vor alege specii mai putin pretentioase la lumina (arbusti fructiferi, mar, prun, visin) dar distantele de plantare vor fi corespunzatoare.
In cazul luminii insuficiente, gutuiul intra tarziu pe rod, rodeste putin, ramurile din interiorul coroanei se debiliteaza si se usuca. Cu timpul, cresterile vegetative sunt din ce in ce mai slabe iar mugurii de rod se formeaza intr-un numar tot mai mic.
 |
| Flori de gutui |
Cerintele gutuiului fata de temperatura
Gutuiul are cerinte mari, in sensul ca necesita cultivarea numai in zonele cu veri calduroase si ierni blande, unde minima absoluta nu coboara sub -15°C. Gutuiul suporta mai bine caldura excesiva decat temperaturile scazute. In general, gutuiul este mai sensibil la temperaturile scazute decat marul si parul.
Rezistenta organelor de rod la temperaturi scazute de la -1,5oC in cazul florilor, pana la -2,2oC in cazul fructelor abia legate. Radacinile pot degera usor in iernile geroase, lipsite de zapada, datorita asezarii trasante situate mai aproape de suprafata solului, comparativ cu alte specii.
Temperaturi critice pentru sistemul radicular al gutuiului sunt cele de -12 -13°C care pot produce pieirea totala sau partiala a radacinilor subtiri, iar la -14°C poate degera intreg sistemul radicular. Mai rezistente sunt soiurile de gutui autohtone si soiurile de provenienta nordica create de J.V. Miciurin (Dulce ca piersica De Nord) care nu se gasesc astazi la noi in cultura.
Cerintele gutuiului fata de apa
Gutuiul are cerinte relativ mari fata de apa; de aceea se planteaza mai ales la baza pantelor. Reuseste totusi si in conditiile din campia Dunarii la 500-550 mm precipitatii, dar suporta bine si precipitatii mai mari de 650-800 mm; optimul; fiind de 600-650 mm anual. Referitor la umiditatea atmosferica, aceasta trebuie sa aiba valori intre 75 si 80%.
Caracteristic acestei specii este faptul ca suporta destul de bine umiditatea excesiva a solului precum si o inundare temporara; data fiind rezistenta sa la excesul de apa, el se poate cultiva bine pe grinduri, zavoaie si de-a lungul canalelor de irigatii, unde nu pot fi cultivate alte specii pomicole. Se pare ca limita maxima de rezistenta a gutuiului pe soluri inundate este de 25-30 zile. Rezultatele cele mai bune se obtin totusi, cand este cultivat pe soluri cu umiditate mijlocie.
Cunoscand cerintele gutuiului fata de apa, in cazul infiintarii de plantatii in zonele cu precipitatii scazute trebuie sa se aleaga pantele cu expozitie nordica, iar nivelul apei freatice sa nu fie mai sus de 1,0 - 1,5 m.
Cerinte gutuiului fata de sol
Sunt preferate solurile aluvionare, revene, fertile, calde si cu carbonatii situati la mare adancime, deoarce clorozeaza la peste 8% calciu activ. Pe solurile nisipoase, gutuiul creste slab si se epuizeaza repede. Pe solurile argiloase, grele si reci, in care apa freatica este mai ridicata de 1-1,25 m, cultura gutuiului nu este indicata.
O alta caracteristica importanta a gutuiului este aceea ca poate creste si da rezultate si pe solurile cu un procent mai ridicat de salinizare, dar nu mai mare de 15-20%.
Acest articol ne-a fost oferit de Editura M.A.S.T. Mai multe puteti citi in cartea "Parul si gutuiul".
