No SSO cookie

Mo

Tu

We

Th

Fr

Sa

Su

 
 
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
 
 
 

Soiuri de nuc (I)

Ultima modificare: 2010-11-30 | Primul publicat: 2010-11-15
(0/ 0)
Listeaza articol » Trimite articol »
Soiuri de nuc (I)
Cultivarea nucului este o indeletnicire straveche in tara noastra. De la acest pom se folosesc în primul rand fructele, numite nuci, dar si alte parti ale plantei precum florile si lemnul. In afara de miezul nucii, deosebit de hranitor si bogat în grasimi, proteine si alti nutrienti, se folosesc si cojile si învelisul acestora.

Iata principalele soiuri de nuc cultivate in tara noastra:

a) Zona transilvaniei de SV

 

1. Sibisel 44

Pomul este de vigoare mijlocie, are coroana piramidala larga, cu ramuri de schelet lungi destul de groase, garnisite cu formatiuni de rod mixte. Ttipul de înflorire este protogin florile femeiesti înfloresc cu mult timp înaintea celor barbatesti necesitand polenizatori. Intra destul de repede pe rod, începand din anul 6-7 de la plantare, produce mult si în fiecare an.

Rezista bine la ger si destul de bine la atacul bolilor specifice, bacterioza si antracnoza. Nuca este mare (14,5g), de forma ovoidala, cu varful ascutit si baza rotunjita. Coaja este subtire, sudura valvelor este buna dar proeminenta, se sparge usor cu mana, de culoare maronie galbuie. Orificiul peduncular este destul de mic si bine închis cu fibre.

Nuci englezesti

 

Miezul nucii reprezinta 48 % din greutatea fructului, are tegumentul de culoare alb galbui, este crocant cu gust dulce, placut aromat, se scoate usor din coji si contine 65,4 % substante grase si 18,4 % substante proteice.

Maturarea fructelor are loc la sfarsitul lunii septembrie si, uneori, la început de octombrie.

 

2. Germisara (sin. Geoagiu 44x4 -259)

Nucul este de vigoare mare-mijlocie, coroana globuloasa, bine luminata, ramurile de schelet potrivit de groase, garnisite cu formatiuni de rod mixte. Caracterul de înflorire este protogin, florile femeiesti înflorind cu mult înaintea celor barbatesti. Necesita polenizatori. Intra pe rod în anul 6-7 de la plantare si produce foarte mult, în fiecare an. Este soiul cu cea mai mare productivitate din zona. Rezista bine la ger si la atacul bolilor specifice.

Fructul este mare (15 g), de forma ovoida, cu baza rotunjita si varful ascutit.

 

3. Orastie ( sin. Geoagiu 44x4 - 223)

Pomul este de vigoare mica-mijlocie, are coroana piramidala, bine luminata, ramurile de schelet solide, lungi si cu formatiuni fructifere mixte.

Tipul de înflorire este protogin, florile femeiesti înfloresc înaintea celor barbatesti, necesitand polenizatori. Intra pe rod din anul 6-7 de la plantare si produce mult si în fiecare an. Acest soi de nuc rezista bine la ger si are o comportare buna la atacul bolilor specifice, bacterioza si antracnoza.

Fructul este mediu, 13,7 g, de forma elipsoidala. Coaja este subtire, deschisa la culoare, foarte neteda; sudura valvelor este buna, se sparge usor în mana. Are fructe foarte aspectuoase. Orificiul peduncular este mic si bine închis cu fibre.

Miezul reprezinta 50-53 % din greutatea fructului, are tegumentul de culoare galben-pai, crocant si cu un continut bogat în substante grase 67,7 % si substante proteice 17,7 %. Gustul este placut, dulceag-aromat. Maturarea nucilor are loc în a doua jumatatea a lunii septembrie.

 

4. Geoagiu 65

Pomul este de vigoare mica mijlocie, cu coroana piramidala, rasfirata, bine luminata, ramuri fructifere groase si lungi, garnisite cu formatiuni de rod mixte. Tipul de înflorire este protogin, florile barbatesti înfloresc mult mai tarziu decat cele femeiesti, necesitand polenizatori.

Intra pe rod din anul 6-7 de la plantare si produce foarte mult si în fiecare an. Rezista bine la ger si are o comportare foarte buna la atacul bolilor specifice, bacterioza si antracnoza. Fructul este mare (15 g), de forma ovoida, cu baza rotunjita si varful ascutit.

Coaja de nuca este potrivit de groasa, cu suprafata neteda, de culoare maronie, se sparge usor în mana. Sudura valvelor este buna dar proeminenta. Orificiul peduncular este mare, dar bine închis cu fibre. Miezul reprezinta 50 % din greutatea fructului si contine 69 % substante grase si 17,5 % substante proteice. Tegumentul este de culoare galbuie-închis; Gustul este placut aromat. Maturarea fructelor are loc în a doua jumatatea a lunii octombrie.

 

5. Sarmis ( sin Geoagiu 4-21)

Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana piramidala, deasa, ramuri de schelet lungi, groase si formatiuni de rod mixte. Tipul de înflorire este protandru.

Intra repede pe rod si produce începand din anul 6-7 de la plantare. Rodeste si pe mugurii laterali ai ramurii anuale în proportie de 7-10 % iar în unii ani mai favorabili formeaza si ciorchini de 7-9 fructe. Maturarea fructelor are loc la mijlocul lunii septembrie.

 

Citeste partea a II a articolului "Soiuri de nuc"

 

Acest articol ne-a fost oferit de Editura M.A.S.T. Mai multe puteti citi in cartea "Nucul, alunul si migdalul".


Tu ce zici?