Sensibilitatea caisilor la inghet este de obicei o trasatura specifica tarilor sudice (Asia Centrala, Afganistan, Iran, Armenia, Turcia).
Cea mai mare problema o constituie perioada timpurie in care caisii se pregatesc pentru inmugurire si inflorire (sfarsitul lui ianuarie, inceputul lui februarie). Daca timpul este favorabil in aceasta perioada, mugurii se umfla, iar pomul isi incepe procesul de revenire la viata. Daca se instaleaza un frig trecator, atunci mugurii ingheata. Gerul de primavara afecteaza bobocii de flori.
Caisii sunt predispusi la alternanta, adica intr-un an pot produce foarte mult, iar in celalalt foarte putin. Daca in anul cu productie mare nu rarim fructele, atunci toata energia pomului se consuma pe productia de fructe. Aceasta are ca urmare intarzierea maturizarii pomului inaintea instalarii iernii, iar o iarna grea poate aduce prejudicii mari acestuia.
 |
| caisi in floare |
Sensibilitatea la inghet a caisilor este sporita de atacul de guta. Aceasta boala este produsa de o bacterie (Pseudomonas syringae) si de o ciuperca (Leucostoma cincta). Patogeni "ataca" de la inceputul lui noiembrie pana in martie. Acestia "intra" prin orificiile scoartei copacului, scazand nivelul continutului de zahar. Continutul scazut de zahar face ca limita de temperatura de inghet a caisilor sa scada. Proteina din peretele celular al bacteriei favorizeaza formarea stratului de gheata din structura scoartei pomului, astfel procesul de inghet are loc mai repede decat in mod obisnuit.
Sunt atacate straturile interioare ale trunchiului pomului si a crengilor, astfel unele crengi mor, sau chiar trunchiul, iar odata cu el, intregul pom.
De aceea este important ca taierea crengilor si a lastarilor sa se faca pe cat posibil la sfarsitul lui martie, inceputul lui aprilie, iar eventualele rani ale scoartei sa fie tratate. Ca o solutie alternativa putem aplica o taiere ,,verde" a caisilor.
 |
| cais inflorit |
