Aceste orhidee, dar si altele, din cand in cand au fost considerate folositoare in medicina, dar singura orhidee cu valoare economica reala este Vanilla planifolia, sursa aromei de vanilie. Aceasta orhidee a fost folosita de azteci si a devenit cunoscuta in Europa la putin timp dupa ce spaniolii au cucerit Mexicul.
Orhideele epifite din Indiile de Vest si China au fost aduse in Marea Britanie incepand cu anii 1700. Pana la sfarsitul acelui secol deja erau crescute 15 specii la Gradina Botanica Regala de la Kew (Marea Britanie). Succesul nu a fost notabil, pentru ca orhideele erau crescute in sere fierbinti, umede, cu circulatia aerului foarte mica sau de loc.
 |
|
Stanhopea nigroviolacea |
Cand tehnicile de cultivare s-au imbunatatit, cu putin inainte de mijlocul secolului XIX, cultivarea orhideelor a devenit o obsesie in lumea celor bogati si cu titlu nobiliar. Colectionarii cutreierau tropicele in cautarea soiurilor noi, trimitand inapoi plante cu tonele. Erau atat de neobositi, incat in unele zone orhideele dorite au devenit rare sau aproape au disparut. Multe dintre orhidee au murit pe drum, si mai multe in mainile nepricepute ale cumparatorilor. Specimenele premiate erau vandute la preturi enorme, ducand la perceptia ca orhideea este o planta destinata doar bogatilor.
 |
| Orhidee Phalaenopsis |
Un pericol si mai mare l-a reprezentat distrugerea habitatului. Taierea padurilor pentru exploatarea materialului lemnos sau pentru a crea pamanturi agricole sau pasuni au diminuat foarte serios populatia mondiala de orhidee. Focurile puse intentionat pentru a curata pamanturile, au dus la desertificarea unor intregi zone, asa s-au distrus, de exemplu, multe specii de orhidee din Indonezia. Din fericire, o dezvoltare recenta a fost benefica pentru tarile bogate in orhidee dar cu economia saraca si pentru starea lor economica, dar si pentru conservarea speciilor native. In multe tari, orhideele native se cresc in pepiniere pentru a fi exportate, vandute local sau pentru a imbogati habitatul natural prin replantare.
 |
O alta contributie la cresterea accesibilitatii orhideelor a fost incrucisarea speciilor native. Hibridizarea a inceput in 1850, cand a devenit evident ca orhideele care se incrucisau foarte rar in habitatul lor natural, puteau fi incrucisate de catre un horticultor. Intr-adevar, s-au facut multe incrucisari intre soiuri, lista actuala de hibrizi depaseste mult 100.000 si numarul lor creste in fiecare an.
