Cea mai apropiata ruda a sa este lotusul egiptean de pe Nil, aflat la peste 2000 km distanta. Cum este posibil ca o planta subtropicala sa creasca in ape dintr-o regiune cu ierni aspre? Misterul a starnit controverse vii. Pentru prima data planta a fost semnalata la noi in anul 1789 de catre botanistul Paul Kitaibel. El credea ca semintele au fost aduse din Egipt in apele calde de langa Oradea fie de pasarile migratoare, fie de turci prin sec. XV-lea. Era insa departe de adevar.
Dupa indelungate cercetari s-a constata ca lotusul subtropical, dretele, floarea-de-tau sau Nymphaea lotus var. thermalis , cum i-a spus botanistul J. Tuzson in 1908, este autohton, este o floare a tinuturilor noastre, o planta relicta din tertiar, care a supravietuit marilor glaciatiuni. Acum vreo 400.000 de ani peste Europa continentala, deci si in tara noastra, domnea o clima calda si umeda, asemanatoare celei existente azi in regiunile subtropicale. Dar dupa vreo 200.000 de ani clima s-a racit si ghetarii au coborat din nord. Flora de clima calda a disparut odata cu primii fulgi de nea. Incalzirea si racirea climei s-a produs succesiv de cateva ori. Cum a supravietuit atunci acest nufar?
 |
| lotus subtropical |
Raspunsul este unul singur: izvoarele termale ce alimenteaza cele doua lacuri si valea bifurcata a paraului Petea au mentinut de-a lungul mileniilor conditiile de viata necesare plantei. Statiunea 1 Mai ca si vecina sa Baile Felix aflata in apropiere este asezata pe depozite calcaroase de varsta mezozoica. Prin fisurile lor se infiltreaza apa din precipitatiile atmosferice care coboara pana la peste 1000 m adancime, incarcandu-se totodata. Apa minerala incalzita ajunge din nou la suprafata prin mai multe izvoare. Cel mai importanta este “Izbucul” si erupe la 430 m3 de apa pe ora, a carei temperatura este de +42°C. Pe parcursul paraului Petea mai sunt alte 17 izvoare cu temperatura cuprinsa intre 30-36°C.
 |
| lotus termal |
Apa face ca lacul principal – “Ochiul mare” de 600m2 – si paraul sa nu ingheta iarna, transformand astfel acest colt de tara intr-o oaza subtropicala, al carei giuvaier sunt dretele, plante declarate monument al naturii.
Sunt anumite diferente intre acest nufar si nufarul intalnit prin balti sau in Delta Dunarii. Dretele sunt mai viguroase, o planta putand avea 60 de frunze, ce ocupa o suprafata de 10 m2. Frunzele ei se deosebesc de ale nufarului obisnuit datorita formei lor circulare, bogatei retele de nervuri si marginilor crestate.Florile sunt mult mai mari, atingand 20 cm in diametru. Sepalele au spatele verde si 7-9 nervuri rosii-violet.
Lotusul de la Oradea are cel mai sigur certificat de relict tertiar. Ca izolarea lui este foarte veche o dovedesc nu numai impresionanta distanta ce-l despart de rudele nilotice, ci si unele modificare fata de acestea, modificari datorite adaptarii la mediul acvatic termal. Vechimea lui este tradata de caracterele primitive ale florii, ca de pilda: dispozitia spirociclica si instabilitatea numarului elementelor florale. S-au pastrat si unele asemanari in ceea ce priveste infloritul. Acesta este legat de temperatura apei. Dretele infloresc noapte sua pe timp de ploaie, cand temperatura variaza intre 27-30°C. La aceste temperaturi infloreste si lotusul nilotic. In timpul dupa amiezii cand temperatura urca spre 34°C, florile raman inchise.
