Se manifestă mai întâi sub formă de pete galbene - albicioase şi apoi brune acoperite de mucegai cenuşiu, prăfos, care este miceliul ciupercii. Ţesutul din zona atacată se înmoaie şi putrezeşte. Toate părţile pot fi afectate şi, în final, ea putrezeşte. Foarte sensibile la această boală sunt: violeta de cameră, begonia, streptocarpus, gloxinia. Condiţiile care favorizează boala sunt temperatura scăzută însoţită de umiditatea ridicată.
Combatere: tăierea şi distrugerea părţilor atacate, reducerea udării şi pulverizării, aerisirea spaţiului, îndepărtarea pământului mucegăit sau chiar schimbarea lui, stropirea cu fungicide sistematice.
 |
| botrys, mucegaiul cenuşiu |
Ciuperca atacă mai întâi vârfurile lăstarilor, frunzele tinere şi bobocii florali, după care se poate extinde pe toată planta. Se recunoaşte după petele neregulate, albicioase, acoperite de o pulbere albă, făinoasă. Organele atacate rămân mici, nu mai cresc, se răsucesc, se usucă şi cad. Boala apare frecvent la Begonia si Cineraria.
Combatere: ruperea şi distrugerea părţilor atacate, aerisirea bună în jurul plantei, stropirea cu fungicide sistematice.
 |
| fainarea |
Simptomele bolii se manifestă pe frunze, lăstari şi caliciile frunzelor. Pe suprafaţa acestora apar mai întâi pete mici, galbene, în dreptul cărora pe faţa interioasă se dezvoltă pustule prăfoase brune-negricioase. Plantele puternice atacate se veştejesc şi se usucă. Boala este mai frecventă la muşcate la care petele sunt rotunde.
Combatere: ruperea organelor afectate, arderea organelor infectate, intensificarea aerisii.
 |
| rugina |
Poate fi provocată de numeroase ciuperci şi bacterii. Dacă în dreptul petelor se distinge un mucegai negru este vorba de o ciupercă ce poate fi distrusă de un fungicid. Dacă nu se văd nici un fel de spori, planta trebuie distrusă.
Este un mucegai negru care se dezvltă pe secreţiile lipicioase ale afidelor, păduchilor ţestoşi, musculiţei albe, şi ale altor insecte. Ea dăunează în mod indirect prin blocare porilor şi umbrirea suprafeţelor atacate. Apare frecvent la dafin, pitosporum, şi alte plante lemnoase.
Combatere: distrugerea insectelor parazitare, ştergerea cu o cârpă umedă, spălarea cu apă călduţă.
Rădăcinile şi coletul plantei putrezesc, iar planta se ofileşte brusc şi ireversibil.
Combatere: dezinfectarea pământului înainte de folosire, evitarea excesului de apă, aplicarea de soluţii direct pe pământ.
 |
| putrezirea radacinilor |
Boala se manifestă la baza butaşilor care se înnegreşte şi putrezeşte.
Combatere: evitarea plantării adânci şi a excesului de umezeală, dezinfecţia pământului, tratamente cu fungicide aplicate direct pe pământul de la baza plantei.
Se manifestă sub formă de pete necrotice cu diametrul de 2-4 mm, înconjurate de un cerc galben, îngălbenirea frunzelor tinere, persistenţa pe lăstari a frunzelor bolnave. Căldura şi umiditatea relativ ridicată favorizează boala.
Combatere: Dezinfectarea termică a pământului, ghivecelor, bricegelor cu care se lucrează la butăşire, distrugerea insectelor care transmit bacteria sunt măsuri preventive care se iau deoarece combaterea este aproape imposibilă.
Apare pe rădăcinile plantelor, sub formă de tumori de diferite mărimi. Ţesuturile plantei sunt distruse şi creşterea este stânjenită iar cu timpul planta moare.
Combatere: distrugerea plantelor bolnave, dezinfecţia pământului, evitarea udării cu apă rece.
 |
| cancer bacterian |
Această boală produce pagube mari la violeta de cameră. Se manifestă pe plantele mature sub formă de pete uleioase la locurile de prindere a frunzelor. Căldura şi umiditarea ridicată favorizează boala. Frunza devine flască iar pe tulpină se instalează un putregai moale brun- roşcat.
Combatere: evitarea excesului de apă şi luarea de măsuri preventive ca dezinfecţia pământului, a ghivecelor şi uneltelor de apă şi luarea de măsuri preventive ca dezinfecţia pământului, a ghivecelor şi uneltelor cu care se lucrează.
Sunt provocate de viruşi care trăiesc numai în interiorul celulelor altor organisme vii. Viruşii sunt lipsiţi de viaţă în afara celulelor vii, dar capabili de reluarea metabolismului atunci când vin în contact cu acestea.
Planta infectată cu viruşi îşi încetineşte creşterea, iar pe frunze apar pete gălbui sau verzi de forme şi mărimi diferite sau puncte mici decolorate. La atac puternic se frunzele încreţesc. Florile rămân mici, de multe ori nu se mai deschid. Pe petale se observă pete sau mai închise faţă de culoarea normală.
Combatere: Plantele bolnave se distrug deoarece nu se pot vindeca. Este foarte importantă stoparea răspândirii bolii prin distrugerea rapidă a insectelor vectoare.
