1.Păduchele lânos (Pseudococcus)
Insectele foarte mici sunt înfăşurate, ca într-un manşon, de vată albă. Colonii largi sub formă de ciorchini pot ocupa tulpina şi faţa interioară a frunzelor. Insecta migrează şi în pământ unde se fixează pe rădăcini. Păduchii lânăşi slăbesc planta şi favorizează dezvoltarea bolilor. Atacul puternic conduce mai întâi la ofilirea, îngălbenirea, căderea frunzelor şi apoi la moartea plantei.
Combatere: eliminarea prin ştergere cu un tampon de vată sau tifon înmuiat în alcool medicinal cu concentraţia redusă cel puţin la jumătate, plus stropirea plantei şi a pământului cu un insecticid.
2.Păduchele ţestos (Lecanium, Diaphes)
Insectele şi larvele se fixează de-a lungul nervurilor pe frunze, dar si pe lăstari şi tulpini, acoperindu-le, uneori complet, cu scuturi rotunde sau ovale de culoare brună. Căldura şi umezeala din cameră favorizează dezvoltarea insectei. Prezenţa ei pe organele plantei este dezagrabilă.Plantele atacate cu timpul se usucă.
Combatere: tamponarea cu soluţii toxice sau de alcool medicinal, ruperea şi arderea părţilor puternic atacate.
3.Afidele (Aphis)
Sau se mai numesc şi păduchi verzi, şi atacă frunzele şi lăstarii celor mai multe flori. Insectele înţeapă şi sug sucul celular.Plantele atacate au frunzele încreţite, deformate şi lăstarii încovoiaţi, care cu timpul se usucă. Păduchii se înmulţesc rapid în camere călduroase şi uscate. Sunt periculoşi şi prin faptul ca transmit boli virotice.
Combatere: ruperea şi arderea lăstarilor şi frunzelor puternic atacate, stropiri cu insecticide.
4.Musculiţa albă (Trialeurodes vaporariorum)
Acest dăunător este un polifag. Preferă muşcata, cerceluşul, azalea, begonia, primula. Insectele sunt albe, iar larvele galbene. Daune mai mari produc larvele. În urma înţepării şi sugerii sucului celular, frunzele se îngălbenesc, se usucă şi cad. Uscarea începe de la margine. De-a lungul nervurilor apar pete alungite argintii. Florile apar pătate şi distorsionate.
Combatere: stropiri cu insecticid.
5.Tripsul (Thrips)
Este polifag şi se înmulţeşte rapid în încăperile închise, călduroase şi umede. Larvele foarte mici şi galbene înţeapă şi sug conţinutul celulelor, pe frunze apărând pete mici, albe-argintii, iar ţesuturile se usucă. Florile sunt pătate şi distorsionate, creşterea este stopată. Preferă begonia, crotonul şi cerceluşul.
Combatere: stropiri repetate cu Sinoratox şi alte insecticide.
6.Păianjenii (Tetranychis, Rhizoglyphus)
Acarienii sunt polifagi şi prosperă în încăperi călduroase şi cu aerul uscat. Faţa superioară a frunzelor începe să se păteze cu puncte mici galbene care devin albicioase, transparente şi frunzele cad prematur. Un păienjeniş alb se formează între frunze şi lăstari. Insecta depune ouăle pe partea inferioară a frunzelor, de-a lungul nervurilor într-un păienjeniş ţesut de insectă.
Combatere: stropiri repetate cu substanţe acaricide sau insecticide sistemice.
7.Viermele rădăcinilor (Heterodera marioni)
Este periculos şi atacă majoritatea plantelor ornamentale. Are dimensiuni foarte mici (1.2-1.5 mm) şi atacă rădăcinile plantei pe care se formează numeroase nozodităţi in interiorul cărora se dezvoltă larvele. Ca urmare, planta stagnează în creştere, frunzele se îngălbenesc şi se veştejesc, iar apoi se usucă şi mor.
Combatere: distrugerea prin ardere cu pământ cu tot a plantelor atacate, utilizarea de pământuri deinfectate termic sau chimic, dezinfectarea uneltelor şi ghivecelor prin aceleaşi metode.
