În Japonia, camelia nu este numai o plantă decorativă deosebită dar şi o resursă vegetală pentru obţinerea unui ulei bogat, folosit la întreţinerea părului. Japonezii îi mai spun „trandafir japonez", nume care la noi este atribuit altui arbust , Hibiscus.
 |
| arbust camelia |
În China, de asemenea, camelia s-a bucurat întotdeauna de aprecieri deosebite, florile ei fiind reproduse frecvent pe stampe, porţelanuri fine, lemn.
Din punct de vedere ornamental planta este foarte apreciată pentru frunzişul persistent, verde strălucitor şi florile mari, simple sau involte, colorate de la alb la roşu şi violet trecând prin toata gama nunaţelor roz, având marginea petalelor întregă, ondulată sau franjurată. Forma florilor evocă deseori bujorul, anemona sau trandafirul.
Arbust deosebit de valoros ce poate atinge înălţimi de 1.5 - 2 m , camelia este simbolul eleganţei şi rafinamentului.
Planta creşte în ritm mai intens din primăvară până în luna august. Mugurii floriferi se formează către sfârşitul verii şi începutul toamnei.
După formarea bobocilor este bine ca planta să intre într-un uşor repaus favorizat de menţinerea ei la temperatura de circa 10 °C. Intervalul în care se poate desfăşura înflorirea este octombrie - mai , dar cel mai adesea se petrece după luna ianuarie.
 |
| boboc camelia |
Epoca de înflorire diferă de la soi la soi. Durata unei flori pe plantă este de circa o săptămână, iar durata de înflorire a unei plante este de cel puţin o lună de zile.
Se simte bine în camerele răcoroase, departe de orice sursă de căldură. În general, se fereşte de temperaturi excesive. Mai mult, iarna are nevoie să treacă printr-o perioadă de frig moderat (7-13°C) pentru ca înflorirea să se desfăşoare în toata splendoarea ei , primăvara.
Camelia are nevoie de multă lumină, dar se teme de acţiunea directă a soarelui care provoacă arsuri pe frunze şi lăstarii tineri. Deci, din mai-iunie şi până în septembrie, planta trebuie aşezată într-un loc ferit de insolaţie (uşor umbrit)
Udarea se face regulat pe toată perioada anului. Apa nu trebuie să-i lipsească şi niciodată pământul nu se lasă să se usuce complet. Se pulverizează frecvent cu apă cât mai curată pentru a nu se păta frunzele în urma depunerii sărurilor.
Este o plantă calcifugă. Substratul de cultură se alcătuieşte din turbă, pământ de frunze şi pământ necalcaros.
Udarea se execută rin turnarea apei direct în vas şi prin pulverizarea plantei. Cea mai bună este apa de ploaie.
Îngrăşarea se aplică bilunar , din primăvară până la începutul lunii august, perioadă în care planta înregistrează o creştere intensă. Se folosesc îngrăşăminte cu reacţie acidă, sub formă de soluţie în concentraţie acidă.
Bobocii plantei cad repede dacă planta este mişcată, daca au loc modificări bruşte de temperatură sau daca este prea udată.
Dacă se doreşte obţinerea de flori foarte mari, se păstrează numai bobocii din vârfurile lăstarilor şi se rup cei situaţi lateral.
După înflorire se fac tăieri de curăţire şi de corectare a formei coroanei.
La interval de 3-5 ani primăvara, planta se transplantează într-un vas mai mare cu câţiva centimetri în diametru. În fiecare an, însă, primăvara devreme , se înlocuieşte pământul de la suprafaţă, cu altul proaspăt, pe o adâncime de 2-4 cm.
Îngirjirea cameliei pe perioade calendaristice este următoarea:
Dăunători: Păduchele ţestos, tripsul occidental, păianjenul roşu comun, păduchele lânos.
Boli: Pătarea frunzelor, putrezirea rădăcinilor, ofilirea frunzelor.
