Continuarea artiolului Aloe Vera (I) - Despre gelul de aloe vera
Trebuie mentionat si faptul ca rezultatele totale a mai multor teste realizate pe gelul de aloe vera, au fost pozitive pentru acesta, la fel ca si pentru o varietate mare de alte preparate, bazate doar pe rezultatele stiintifice ale studiilor. Rata de vindecare a tesuturilor ranite a fost accelerata considerabil, iar cea de vindecare s-a demonstrat a fi la fel de rapida si la pacientii afectati de derma-abraziune faciala.
Consensul actual stiintific asupra actiunii reale a extractului de aloe vera, in interiorul corpului este posibilia inhibitie a compusului numit bradichinina -un compus care induce durerea- prezent in corpurile indivizilor. Mai mult, se crede ca planta impiedica sinteza unui alt compus, cunoscut sub denumirea de tromboxan, in partea afectata a corpului, actiunea acestui compus impiedicand vindecarea tesuturilor arse.
Actiunile bactericide si fungicide ale gelului de aloe sunt de asemenea benefice pentru procesul de vindecare intrucat pastreaza la distanta infectiile de partile afectate ale corpului. Extractul de aloe stimuleaza rata de crestere a celulelor epiteliale si fibroblaste din interiorul corpului; aceasta proprietate benefica a gelului a fost observata in timpul studiilor stiintifice conduse pe mecanismele de actiune ale gelului de aloe, aceleasi proprietati remarcabile au fost expuse de extrasele partial purificate – aceste efecte au fost observate in vitro, in timpul procesului de reparare a ranilor pielii corpului. Mai mult, atat gelul de aloe cat si extractul de aloe vera induc raspunsuri asemanatoare lecitinei celulelor sistemului imunitar uman; extractul de aloe stimuleaza si cresterea celulelor, asemanator neuronilor, in zonele pielii cu daune ale nervilor.
Compusii activi din aloe vera, care sunt responsabili pentru aceste proprietati remarcabile si benefice, trebuie insa identificati in mod pozitiv, necunoscandu-se prea multe informatii despre identitatea reala sau despre stabilitatea lor. Dupa analiza compozitiei chimice a extractului de aloe, s-a descoperit ca o anumita fractiune de glicoproteina poseda capacitatea de a promova cresterea celulelor in celulele umane si animale si ca toata fractiunea de polizaharida nu prezinta aceasta capacitate de a stimula cresterea mediului celulos – ambele teste au fost realizate in conditii de laborator.
Intrucat chimicalele benefice din extractul de aloe nu au fost inca identificate cu claritate si astfel de compusi folositori sunt deseori predispusi deteriorarii chimice cand sunt depozitati pe termen lung, cea mai buna optiune este de a folosi intotdeauna gel proaspat de aloe, intrucat activitatea componentelor benefice in forma proaspata este probabil la un nivel mai bun decat cea din gelul de aloe depozitat pentru o perioada de timp oarecare.
Volumul real de aloe din majoritatea preparatelor comerciale este in general scazut si multe produse recomandate ca fiind derivate din aloe tind sa contina cantitati minime. O evaluare atenta a etichetei produsului este o modalitate buna de a determina direct cantitatea relativa de aloe din randul constituentilor produsului respectiv. Vorbind general, pozitia extractului intr-o lista pe eticheta va oferi un indicator bun al cantitatii, astfel ca volumul continut este probabil scazut daca extrasul de aloe nu este listat in partea superioara a etichetei. Clientii potentiali sunt sfatuiti, de asemenea, sa nu aleaga un produs pe care se specifica cu “extract de aloe”, acest lucru probabil inseamna ca continutul este puternic diluat sau poate fi o forma “reconstruita”, - adica aceste produse sunt fabricate si procesate folosind concentrati lichizi sau pudre de gel de aloe.
Literatura clasica si sursele literare traditionale atribuie deseori gelului de aloe – numit incorect suc – proprietati anestezice si antiseptice, fiind inregistrat ca detoxifiant, agent antipiretic si remediu anti pruritic, un compus nutritional eficient cu proprietati hidratante. In mod traditional, remediile preparate din aloe au fost utilizate pentru uz intern, ca tratament pentru diverse tulburari, in tratarea tusei si chiar a constipatiei.
In ceea ce priveste posibila utilizare in tratarea diabetului, literatura publicata ofera rezultate mixte. Astfel, in timpul unui studiu clinic au fost evaluati 77 de voluntari, carora li s-a administrat o lingura de suc de aloe, de doua ori, in fiecare zi, timp de 42 de zile. Intregul grup aflat sub tratament a aratat rezultate pozitive, observandu-se o reducere semnificativa a nivelului de zahar din sange pe langa cel al trigriceridelor. Rezultatele acestui test nu confirma insa, si sunt contradictorii rezultatelor obtinute dintr-un alt test efectuat mai devreme, in care pacientii cu diabet si unii cu ulcer gastric nu au aratat nici o imbunatatire dupa tratamentul repetat cu aloe.
Pentru tratamentul arsurilor minore, in multe culturi oamenii pastreaza o planta de aloe intr-un ghiveci pe pervazul din bucataria casei si de fiecare data cand are loc un accident, o frunza de aloe este rupta, iar gelul proaspat scurs este aplicat pe zona afectata de arsura a pielii, siguranta acestei metode simple de vindecare nefiind pusa vreodata la indoiala. Eficacitatea gelului proaspat din frunza unei plante de aloe vera este mult mai ridicata decat cea a produselor pe baza de aloe din magazine si, in acelasi timp, este un tratament ieftin iar probleme ca si stabilitatea si retentia proprietatilor dorite in produsele procesate sunt evitate, intrucat gelul este intotdeauna proaspat.
Partea a treia a articolului o gasiti aici "Aloe Vera (III)"
