No SSO cookie

Mo

Tu

We

Th

Fr

Sa

Su

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
 
 
 
 

Alunul

Ultima modificare: 2011-05-11 | Primul publicat: 2010-11-15
(0/ 0)
Listeaza articol » Trimite articol »
Alunul
Alunul este un arbust din familia Betulaceae, care poate creste salbatic in luminisuri, sau zone putin umbrite si umede, fiind putin pretentios fata de sol. Acest arbust este cultivat pentru fructele sale, care reprezinta un aliment foarte hranitor datorita continutului mare in uleiuri, proteine, vitamine, saruri minerale.

Cerintele alunului fata de factorii de mediu

 

Cerintele alunului fata de sol

In cultura alunului, solul este adesea neglijat, desi are implicatii importante in reusita acestei activitati. Stratul fertil de sol, destinat culturii intensive a alunului trebuie sa aiba o grosime de minimum 60-80 cm. Cele mai bune soluri s-au dovedit cele cu textura medie de tipul: lutoase, luto-nisipoase, nisipo-lutoase si luto-argiloase. In zona subcarpatica, precum si in zona colinara se intalnesc o serie de soluri favorabile culturii alunului ca: aluviuni, brune de padure, brun-roscat si chiar cele argilo- iluviale, cu un continut mai scazut in argila.

Alunul nu suporta apa freatica la o adancime mai mica de 1,5-2,0 m, dar nu sunt recomandate nici solurile in care apa freatica este mai adanca de 3,0-4,0 m. Solicita terenuri cu un pH cuprins intre 6,0-7,8. La pH mai scazut se impune amendarea solului cu calcar. Suporta o concentratie a solului in calcar de pana la 10-12%.

Frunze de alun
Frunze de alun

 

Cerintele alunului fata de apa

Nevoia alunului pentru apa este foarte ridicata. Alunul reuseste bine numai in acele zone in care suma precipitatiilor anuale se situeaza intre 700-1200 mm. Intervalul dintre 700 si 1200 mm este destul de mare si se explica prin influenta factorului temperatura. Cultura alunului in regiuni cu regim hidric mai redus de 600-700 mm anual este dependenta de posibilitatile de irigare.

In conditiile din Romania, lunile cele mai bogate in precipitatii (mai, iunie, iulie), coincid cu cele mai mari cerinte ale alunului pentru apa: cresterea organelor vegetative si a fructelor. In zona subcarpatica, in aceasta perioada se realizeaza peste 300 mm precipitatii.

Precipitatiile in exces pot influenta negativ cresterea si dezvoltarea pomilor. Indirect, excesul de apa favorizeaza dezvoltarea unor boli criptogamice. Alaturi de apa din sol, importanta deosebita prezinta si umiditatea relativa a aerului. Culturile de alun rentabile sunt amplasate in zone cu umiditate relativa cuprinsa intre 30-80%. Cu toate acestea se considera ca cele mai bune zone de cultura sunt acelea care in perioada de vegetatie inregistreaza 70-80% umiditate relativa.

Fructe de alun
Fructe de alun

 

Cerintele alunului fata de temperatura

Cultura alunului s-a dezvoltat cu precadere in zonele cu temperaturi medii anuale cuprinse intre 12o si 16° C. In ultimii ani arealul s-a extins si la zone cu temperaturi medii de 9-10° C, aceasta pentru ca temperatura actioneaza ca un factor limitativ nu prin temperatura medie anuala, ci prin valorile temperaturilor negative din cursul iernii si primaverii. Evolutia temperaturii in aer are un rol determinant in desfasurarea fenofazelor si in special asupra infloritului si fecundarii.

Pentru parcurgerea repausului biologic din timpul iernii alunul are nevoie de temperaturi mai scazute. In cazul soiului "Tonda gentile delle Langhe" simt necesare 350-600 ore cu temperaturi sub 7°C pentru inflorirea amentilor si 600-800 ore pentru inflorirea florilor femeiesti. In conditiile tarii noastre cerintele pentru frig sunt satisfacute si nu ridica probleme in evolutia infloritului.

Organele de reproducere sunt mai sensibile la temperaturi scazute. Amentii in stare de repaus rezista destul de bine la temperaturi de -16°, -18° C dar in cursul evolutiei lor rezistenta scade, astfel ca pot fi afectati chiar la -7° C, -8°C.

Dupa inflorire, florile femeiesti rezista la -13° C, -16° C dar in plina inflorire pot fi distruse chiar si la -8°C. Exista mari diferente intre soiuri, privind rezistenta organelor florale. "Tonda gentile delle Langhe" si "Imperial trebizonda" sunt cele mai sensibile la temperaturi scazute, in timp ce soiurile "Merveille de Bolwieller", "Cosford" si "Imparateasa Eugenia" s-au dovedit foarte rezistente.

 

Cerintele alunului fata de lumina

Cresterea si fructificarea alunului sunt direct influentate de lumina. Densitatea prea mare a plantelor la unitatea de suprafata, modul defectuos de dirijare a coroanelor sau umbrirea, determina o slaba fructificare pe partile slab luminate. Formarea frunzelor, ca si inductia florala este in corelatie directa cu existenta in optim a luminii.

Pentru zonele cu posibilitati de extindere a culturii alunului din tara noastra, durata normala de stralucire a soarelui este de la 1945 ore (Baia Mare) la 2294 ore (Constanta) si ea asigura conditii favorabile pentru o fotosinteza activa si suficienta, respectiv conditii de reusita a cresterii si rodirii alunului.

 

Acest articol ne-a fost oferit de Editura M.A.S.T. Mai multe puteti citi in cartea "Nucul, alunul si migdalul".


Tu ce zici?