No SSO cookie

Mo

Tu

We

Th

Fr

Sa

Su

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
 
 
 
 
 

Soiuri de gutui (II)

Ultima modificare: 2012-08-14 | Primul publicat: 2010-11-23
(0/ 0)
Listeaza articol » Trimite articol »
Soiuri de gutui (II)
Articolul ”Soiuri de gutui (I)” prezintă câteva soiuri de gutui cultivate in țara noastră. Cititi urmarea articolului pentru a afla informații și despre alte soiuri ale acestui pom fructifer.

Continuarea articolului "Soiuri de gutui i"


6. Gutuie Champion (Campion)

A fost obtinut in S.U.A. si introdus in cultura in anul 1870. Gutuiul are vigoare mare, coroana sferic regulata cu ramuri groase si lastari brun-cenusii acoperiti cu o pubescenta fina. Frunzele sunt mari, rotund ovate, largi, usor ondulate, de culoare verde inchisa, mata, cu nervuri rosiatice. Intra pe rod tarziu, la 5-6 ani de la plantare, este insa productiv (70-100 kg) si rodeste regulat.

Fructele sunt mari sau foarte mari (400-800 g), scurt piriforme, uneori cilindrice. Suprafata fructului este destul de neteda si aparent costata spre extremitati. Pielita are culoare galben-limoniu, putin verzuie pe partea umbrita. Pulpa este tare, galbuie-albicioasa, potrivit de suculenta, dulce acrisoara si intens aromata, slab astringenta. Inima, de marime mijlocie, in forma de ceapa de apa, este inconjurata de un strat subtire de celule lignificate.

Se recolteaza in octombrie si se pastreaza destul de bine pana la inceputul lunii ianuarie. Are o slaba rezistenta la transport, fructele patandu-se dupa scurt timp de pastrare.

Intrebuintari: datorita gustului placut, continutului ridicat in zahar si vitamina C, gutuiele pot fi consumate atat in stare proaspata cat si prelucrate.

 

7. Gutuie De Portugalia

Dupa nume, pare a fi originar din Portugalia. Gutuiul are vigoare mijlocie, coroana scurt-conica, cu lastari bruni-verzui, pubescenti. Frunzele sunt mari, ovate, de culoare verde-inchisa, cu nervurile rosiatice.

Fructele sunt mari (200-400 g), pirifome, cu gatul bine delimitat, cu coaste largi in partea dinspre caliciu. Pielita fructului este subtire, putin pufoasa, galben-aurie, cu luciu slab dupa caderea pufului. Pulpa este alb-galbuie, consistenta, fara suculenta, dulce-acidulata, pronuntat astringenta, aromata, cu un continut destul de ridicat in zahar si vitamina C. inima, de marime mijlocie, in forma de ceapa de apa, este delimitata de un strat subtire de sclereide. De recolteaza in octombrie, fructele sunt rezistente la transport si pastrare indelungata.

Intrebuintari: aceste gutui se folosesc in special pentru prelucrarea industriala si mai putin pentru consum, datorita astringentei pronuntate.

Bonsai de gutui
Bonsai de gutui

 

8. Gutuie De Leskovatz

Acest soi de gutuie este 0riginar din Leskovatz (serbia). Pomul are crestere viguroasa, sau foarte viguroasa, coroana larga, invers-piramidala, cu lastari bruni-verzui, pubescenti la inceputul cresterii, apoi galbui, cu lenticele brune. Intra timpuriu pe rod, la 3-4 ani si produce abundent (70-150 kg/pom). Are durata lunga de viata.

Fructele sunt mari sau foarte mari (400-800g uneori 1500 g), aproape sferice, usor ingustate spre caliciu, cu coaste largi. Pielita este galben deschisa sau usor verzuie pe partea umbrita, cu puf des, care dupa indepartare lasa un luciu placut. Pulpa, alb-galbuie, este destul de fina, suculenta, dulce, placut acrisoara, foarte aromata. in jurul inimii are un strat destul de gros de sclereide. Continutul de zahar si vitamina C este mijlociu. Se recolteaza in octombrie si se pastreaza pana in ianuarie. Fructele cad usor din pomi, ceea ce constituie un defect.

Intrebuintari: consum in stare proaspata si prelucrarea industriala.

 

9. Gutuie De Husi

Este un soi autohton, raspandit in centrul pomicol Husi. Gutuiul are o crestere viguroasa, coroana globuloasa inalta, destul de deasa, cu lastari pubescenti, de culoare brun-castanie. Frunzele sunt mijlocii, de forma ovata. Pomii intra pe rod la 4-5 ani de la plantare, produc mult (50-100 kg/pom), si in fiecare an. Este un soi rustic si longeviv.

Fructele sunt de marime mijlocie (180-300 g), maliforme, cu coaste largi, putin evidente. Pielita are culoare aurie, cu numeroase puncte verzui mai ales spre regiunea pedunculara. Pulpa este galben-deschisa, potrivit de suculenta, aproape lipsita de sclereide, are gust astringent in momentul recoltarii, dar in timpul pastrarii astringenta dispare iar gustul devine vinuriu, placut. Continutul in zahar si vitamina C este ridicat. Se recolteaza in octombrie si se consuma din noiembrie pana in februarie.

Intrebuintari: datorita suculentei si gustului placut este recomandat atat pentru consum in stare proaspata cat si pentru prelucrari casnice si industriale.

 

Acest articol ne-a fost oferit de Editura M.A.S.T. Mai multe puteti citi in cartea "Parul si gutuiul".


Tu ce zici?