Soiuri de alun
Principalele soiuri din tarile cultivatoare
In ultimii 10-15 ani se constata o restrangere a numarului de soiuri de alun din cultura si de introducere a unor soiuri standard, de referinta, care au depasit hotarele tarilor de origine. Astfel de soiuri, internationalizate s-ar putea spune, sunt:
- Barcelona, soi de baza in SUA (detine peste 80% din total productie), trecut in Franta sub numele de Fertile de Coutard si in Spania sub numele de Castaniera.
- Tonda gentile delle Langhe, soi cultivat in Italia (zona Piemont), pentru valoarea sa in industria alimentara. In prezent se cultiva si in Franta, Yugoslavia, Slovenia, Portugalia, Romania etc .
- Urias de Halle, soi cultivat in majoritatea tarilor europene pentru rezistenta la temperaturi scazute si productivitatea superioara.
- Ennis, soi nou, deosebit de valoros pentru marimea alunelor si productia sa. Se extinde in SUA si majoritatea tarilor europene.
- Negret, soi obtinut in Spania, unde formeaza baza sortimentului. Prezinta tendinta de raspandire in tarile vecine spaniei.
- Tombul, soi de baza in sortimentul Turciei. Detine peste 40% din productia de alune a Turciei. Din acest motiv constituie soiul cu cea mai mare pondere in productia mondiala. Raspandit mai ales in tarile asiatice, vecine Turciei.
Desi cu pondere mai redusa, mai sunt raspandite soiurile: Segorbe, Daviana, Tonda Giffoni, Lungi de spania, Cosford, Tonda Romana etc. Majoritatea sortimentelor de alun sunt specifice fiecarei tari si adaptate la anumite zone de cultura.
Alunul in Romania
Desi alunul, ca specie si chiar biotipuri, s-a cultivat din timpuri stravechi pe teritoriul locuit de romani, documentar se vorbeste despre soiuri abia la sfarsitul sec. al XIX-lea, o data cu infiintarea primelor pepiniere pomicole. In Pomologia Romaniei (vol.I-1961) se mentioneaza ca la Pepiniera Istrita erau 28 soiuri, iar la Pietroasa 16 (posibil aceleasi soiuri). Dintre acestea, s-au mentinut in cultura, pana in prezent, soiurile: Urias de Halle, Merveille de Bollwiller, Nottingam, Lamberet alb, Lambert rosu si Fertile (Coutard). Desi raspandite prin diferite gospodarii, nu se poate spune ca soiurile inmultite la timpul respectiv, ar fi format sortimente zonale.
Dupa al doilea razboi mondial, o data cu organizarea unor statiuni experimentale, s-a intensificat actiunea de introducere si studii in colectii a soiurilor de alun si pe baza lor s-au facut recomandari de extindere in cultura a unor grupe de soiuri, apreciate ca valoare in diferite zone. Descrise pomologic, mai intai, in vol. VI al Pomologiei R.S.R. (1967) si in Determinator pomicol vol.II (1969), urmatoarele soiuri sunt prezentate ca sortimente zonale: Fertil de Coutard, Lambert alb, Lambert rosu, Lungi de spania, Urias de Halle, Rotund de Piemont, Rotund de Roma, Lungi de spania, Negret, Cosford, Minunea Bollwiller, Princese Royal, Imperiale de trebizonde Bergeri, Gunslebener si unele selectii de Lovrin.
Din lipsa de material saditor, majoritatea soiurilor mentionate s-au extins putin si mai mult ca "alun", nu ca "soiul...".
In perioada 1977-1980 la statiunea de Cercetari Pomicole Rm.Valcea, s-au reluat cercetarile privind stabilirea, pe zone de cultura, a sortimentului de alun si s-a demarat un program special de creare a noi soiuri autohtone. Pe baza primelor rezultate in anul 1983, Botu I. si Elena Turcu schiteaza un prim sortiment si organizeaza inmultirea soiurilor recomandate: Valcea 22, Tonda gentile dele Langhe, Urias de Halle, Cosford, Imperial de trapezunt si alte soiuri, proportia detinuta la inmultire variind intre 5 si 30%.
Studiul temeinic, in continuare, a 40 de soiuri din colectie si cultura de concurs, in perioada 1978-1996, a permis completarea si precizarea sortimentului de alun, pentru zona subcarpatica meridionala, si alte zone, cu conditii ecologice asemanatoare, in urmatoarea componenta: (turcu Elena, 1996)
Soiuri pentru masa: Ennis, Valcea, Cozia, Butler, Lungi de spania, Urias de Halle
Soiuri pentru industrializare: TGDL, Romavel, Tonda gentille delle Langhe
Acest articol ne-a fost oferit de Editura M.A.S.T. Mai multe puteti citi in cartea "Nucul, alunul si migdalul".
