În anul 1984, afinul era cultivat în ţara noastră pe o suprafaţă de circa 100 ha, la staţiunile pomicole Bilceşti, Baia Maare şi Sibiu, în ferme specializate în arbuştilor fructiferi şi în alte localităţi
Valoarea alimentară şi terapeutică a afinelor
Afinele conţin apă, zaharuri din care zaharoză, acizi, substanţe tanante, substanţe pectice, proteine, săruri minerale, provitamina A, vitamine din complexul B,
Afinele se consumă proaspete, uscate sau prelucrate sub formă de suc, compot, sirop, lichior, afinată, dulceaţă etc. Ele se pretează foarte bine şi la congelare. Se folosesc, de asemenea, la prăjituri, creme, spume şi alte produse de cofetărie. Sucul de afine se mai foloseşte şi în vinificaţie pentru a intensifica culoarea şi a mări aciditatea vinului de struguri. Datorită acidului benzoic pe care-l conţin şi care opreşte fermentaţia, afinele nu se pot folosi singure pentru prepararea de cidru.
Datorită conţinutului ridicat în substanţe bactericide şi în taninuri, afinele sunt un puternic antiseptic intestinal. Având efect antiputrid, ele se folosesc în tratamentul enterocolitelor de fermentaţie, dizenteriilor şi infecţiilor urinare. Sunt un tonifiant al ficatului, contribuind la regenerarea celuleor hepatice. Întrucât conţin mirtilină, denumită şi insulină vegetală, afinele scad nivelul zahărului din sânge, fiind indicate ca adjuvant în tratamentul diabetului zaharat. Se spune că prin consumarea unui pahar cu suc de afine în timpul meselor, se previne depunerea calciului pe pereţii vaselor sanguine. Afinele ameliorează vederea.
Biologia afinului
În primii 2-3 ani de plantare, afinul creşte încet şi lăstăreşte foarte slab fin cauta coletului (1-2 lăstari la o plantă). După aceea, plantele îşi intensifică creşterea. La plantele debile, în vârstă de 1 an şi de 2 ani, se recomandă retezarea tuturor tulpinilor din tufă, deasupra solului, primăvara devreme. În urma acestei operaţii, apar lăstarii viguroşi, care fortifică planta.
Deşi începe să rodească din anul plantării, producţiile afinului devin economice abia la vârsta de 5-6 ani. Plantele în vârstă de peste 6-7 ani produc câte 3-4 kg fructe. Durata economică a plantaţiilor este de 20-25.
Afinul înfloreşte în luna mai, după înfrunzit. Florile sunt mici, hermafrodită, pendente, galbene-verzui.
Afinul este o plantă de climă umedă şi răcoroasă. El dă rezultate bune numai pe soluri acide, cu pH între 4.8-5.5, permeabile, bine drenate. Iarna afinul suportă, fără a fi vătămat, scăderea temperaturii aerului până la -25 °C. Zona colinată înaltă cu precipitaţii de peste 750 mm anual, îi este cea mai favorabilă.
Afinul este atacat de următoarele boli: cancerul tulpinii (Botryosphaeria corticis) şi putregaiul cenuşiu (Botrys cinerea). Dintre insecte sunt semnalate gărgăriţa mugurilor (Sciaphobus squalidas), cicada spumoasă (Phylemus spumarius) şi molia verde (Archips padanus)
Recoltarea Afinelor
Întrucât se coc eşalonat, afinele se recoltează în 4-6 reprize, la intervale de câte o săptămână, manual sau semimecanizat.
