No SSO cookie

Mo

Tu

We

Th

Fr

Sa

Su

1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
 
 
 
 
 

Moşmon, scoruş sau corn

Ultima modificare: 2010-02-25 | Primul publicat: 2010-02-17
(0/ 0)
Listeaza articol » Trimite articol »
Moşmon, scoruş sau corn
Toată lumea mănâncă mere, pere, cireșe sau piersici. Dar scorușele sau moșmoanele sunt fructe mai puțin cunoscute printre români, mai ales în mediul urban. De aceea am ales să vă povestim câte ceva despre câteva fructe mai puţin cunoscute, dar care sunt delicioase si sănătoase!

Moşmon

Acest fruct se găseşte rar în comerţ, deşi tufa dă multe fructe. Este ideal pentru decorarea platourilor de fructe de iarnă. Poate fi găsit mai ales în pieţele bio.  

Mespilus germanica
Mosmon

Este bogat în potasiu și zahăr, însă e sărac în vitamina C. Moșmonul e folosit ca remediu în problemele intestinale.
Fructul acrişor se culege crud, înainte de primul ger şi se depozitează până ce miezul fructului din partea coceanului începe să se înmoaie. Fructul crud, acrişor la gust, este un desert delicat în jurul Crăciunului.
Moşmonul (Mespilus germanica) nu este sensibil la sol şi la climă. Trăieşte în mod egal în sol umed şi în sol uscat. Pomul înfloreşte târziu, după trecerea iernii geroase, astfel că nu suferă din pricina vremii capricioase de primăvară.
Tufişurile de moşmon nu trebuie tunse pentru că florile acestei plante se află la sfârşitul ramurilor. Tunderea tufisurilor înseamnă micşorarea recoltei. Este o plantă semi-sălbatică, nu este afectată de insecte şi de boli şi nu are nevoie de stropiri împotriva dăunătorilor.

Scoruş
Sorbus domestica
Scoruse


Multe soiuri ale scoruşului pot fi găsite în pădurile noastre, dar dintre acestea numai o singură specie este pom fructifer: mugurii de scorus sau mugurii de casă (Sorbus domestica).
Este un fruct rotund, are formă de pară, este micuţ ca o nucă, culoarea este galbena. Se recoltează toamna, după ce pică bruma pe fructe. Fructele se inmoaie, asemenea moșmoanelor. Sunt zemoase și sățioase.
Scoruşul se potriveşte grădinii de odihnă pentru că se dezvoltă într-un pom înalt, de o formă regulată, şi florile sunt decori ideali pentru grădina. Din mugurii scorușului și din mugurii Rubus idaeus se realizează diverse preparate care reduc excesul de foliculină și, în același timp, ameliorează multe tulburări genitale.

Corn


În zilele de azi cornul este plantat mai ales în grădini şi parcuri ca plantă ornamentală din cauza florilor galbene care apar pe la sfârşitul iernii. Cornul (Cornus mas) are fructe importante din care se poate face dulcețuri excepţionale, dar fructul este bun şi în preparatele din carne.

Cornus mas
Corn

În afară de tufişul de corn, există multe soiuri din aceasta specie care au fructe mari. În localitatea Zsennyén (Ungaria) există un pom roditor de 7 metri înălțime, coroana are un diametru de12 m, iar trunchiul are dimensiunea de 330 cm. Astfel de pomi de corn rodesc fructe de mărimea unei prune.
Fructul de corn are coajă roşie, formă ovală, având un gust plăcut, fiind totodată un decor ideal pentru un vas cu fructe. Tufişul de corn poate fi înmulţit prin rădăcină. Poate fi crescut şi de pe sâmbure, dar acest procedeu presupune tratatarea sâmburelui şi foarte greu încolțește. Tufişul de corn nu are nevoi speciale de întreţinere. Cel mult când tufişul este mai bătrân, are nevoie de rărire. Înflorește primăvara devreme, motiv pentru care e folosit pe post de decor în grădini și parcuri publice. Lemnul Cornului este folosit adesea la confecționarea diverselor obiecte rustice. Preferă solul calcaros și fertil.

În privința înmulțirii, se recomandă altoirea pe portaltoi obținuți din sămânță. Acest proces trebuie realizat la sfârșitul verii, începutul toamnei timpurii (lunile august-septembrie).


Tu ce zici?