Plantele sunt atacate în toate fazele de dezvoltare, boala manifestându-se pe frunze prin apariţia unui număr foarte mare de pete, cu diametrul de 2-24 mm, de regulă colţuroase, la început de culoare verde-gălbuie, apoi galbene ca lămâia, pentru ca după câteva zile să devină brune deschis. În dreptul petelor, pe faţă interioară a frunzelor, se formează un puf cenuşiu-violaceu, alcătuit din organele de înmulţire asexuată a ciuperci.
În condiţiile favorabile dezvoltării bolii sunt atacate aproape toate frunzele plantelor, începând cu cele bazale, pe fiecare frunză formându-se peste 200 pete, care pot să conflueze şi să distrugă astfel porţiuni mari din limb. Frunzele puternice atacate se brunifică, se usucă, devin sfărămicioase şi cad. Deseori vreji rămân desfrunziţi, se veştejesc, având loc în astfel de cazuri şi avortarea florilor.
Pe fructe atacul se întâlneşte foarte rar; acestea rămân mici, nu mai ajung la maturitate completă, fiind lipsite de aromă.
În condiţiile climatice din ţara noastră această boala este mai puţin păgubitoare în câmp, întâlnindu-se doar în anii cu veri ploioase şi mai răcoroase sau în regiunile caracterizate printr-o cantitate mai mare de precipitaţii. Pierderi foarte ridicate, care pot ajunge şi până la 80 % din producţie, produce la culturi forţare de castraveţi. Apariţia şi dezvoltarea bolii sunt favorizate de o temperatură ce variază între 10 şi 30 °C, optima fiind de 16-22 °C.
Boala este produsă de ciuperca Pseudoperonospora cubensis.
 |
| mana castraveti |
Ciuperca prezintă un miceliu mult ramificat, care se dezvoltă în spaţiile intercelulare ale ţesuturilor. De pe miceliu ies prin ostiola stomatelor. Diseminarea conidiilor se face cu ajutorul curenţilor de aer, al apei de ploaie, prin intermediul uneltelor, al îmbrăcămintelor. Ajunse pe frunzele plantelor-gazde, ele germinează în picături de apă şi produc zoospori, care, după ce înoată în apă, emit filamente de infecţie ce pătrund în ţesuturi prin stomate. Procesul de infecţie se petrece în decurs de 24 ore. Perioada de incubaţie durează 4-5 zile.
Peste iarnă, ciuperca rezistă sub formă de oospori, gălbui, sferici. Primăvara, în urma descompunerii ţesuturilor oosporii germinează şi dau naştere la numeroşi zoospori, care produc infecţiile primare. Uneori şi conidiile rămân viabile pe vrejii culturilor de sere, de pe care se răspândesc la culturile din câmp. Conidiile pot supravieţui şi la temperaturi mai ridicate, până la 40 °C.
Se va respecta un asolament raţional, pentru ca cucurbitaceelor să nu revină pe acelaşi teren decât după 2-3 ani. Semănatul se va face la distanţe corepsunzătoare, pentru a se asigura o bună aerisire a culturii. În cazul culturilor forţate, îndată după apariţia bolii, se va reduce umiditatea, folosindu-se pentru udat o cantitate mai redusă de apă. Această măsură se impune a fi completată prin stropirea plantelor cu diverse produse. Din încercările făcute până în prezent s-a constatat că în combaterea manei dau rezultate bune tratamente cu zeama bordoleză 0.75 - 1 %, cu zineb 0.3 - 0.5 %, captan 0.25 - 0.5%, maneb, Mycodifol, ziram şi Dithane M-45 în concentraţie de 0.2 % prin alternare, şi rezultate foarte bune se obţin prin amestecul de oxiclorură de cupru 0.3 %, şi zineb 0.3 %. Stropirile se aplică începând cu apariţia celei de a doua frunze şi se repetă la intervale de 5 zile sau de două ori pe săptămână când boala a luat un caracter epidemic, până la reducerea la minim a atacului. Stropirile cu zeamă bordoleză se vor repeta la intervale de timp mai mari (8-10 zile)
După recoltare se vor strânge şi se vor arde toate resturile de plante rămase pe câmp apoi se va face o arătură adâncă de toamnă. În cazul culturilor din sere şi adăposturi de polietilenă, după îndepărtarea resturilor rămase în urma recoltării, se va face o dezinfectare a pământului.
Mare importanţă prezintă selectarea, crearea şi cultivarea de soiuri rezistente. Soiuri: Ashley, Palomar, Stono, Ashe, Flechter.
