Ce tratament trebuie facut la tuja care are frunze uscate?
Se administreaza obligatoriu ingrasamante specifice coniferelor in dozele si epocile de aplicare recomandate de producator pentru fiecare produs in parte.
Citeste tot raspunsul »Patrunjelul de radacina este cunoscut din secolul al XVI-lea si se pare ca a fost obtinut in Germania sau Olanda. In tara noastra, patrunjelul de radacina se cultiva in toate zonele tarii, unde se cultiva si morcovul. Radacinile ingrosate si frunzele se folosesc in aromatizarea diferitelor preparate culinare si in industria conservelor. Radacinile de patrunjel sunt apreciate pentru continutul ridicat in substanta uscata solubila, hidrati de carbon, vitaminele A şi B, saruri minerale de calciu, fier, magneziu si potasiu. Consumate in stare proaspata, radacinile au efect favorabil asupra persoanelor anemice, in special la copii si batrani.
Patrunjelul de radacina este o planta legumicola bienala care la fel ca si morcovul in primul an, formeaza o rozeta de frunze si radacina ingrosata, iar in al doilea an tulpina florifera. In primul an de cultura, patrunjelul dezvolta in sol o radacina pivotanta, care se ingroasa in urma depunerii substantelor de rezerva. Aceasta este de dimensiuni mai mici decat radacina morcovului, este tronconica sau conic alungita, de 15-30 cm lungime, 3-5 cm in diametru la colet si o greutate de aproximativ 100 g. Este de culoare alb-galbuie, cu pulpa suculenta, dulce si aromata, iar la suprafata prezinta numeroase lenticele, ca si morcovul.
Frunzele de patrunjel cresc in rozeta, sunt lung-petiolate, de culoare verde-inchis, lucioase pe partea superioara, penat-sectate de 2-3 ori si puternic aromate.
Tulpina florifera este striata, inalta de 1-1,2 m si ramificata de la baza, purtatoare a numeroase frunze. Cele inferioare sunt lung petiolate, iar cele superioare sunt sesile. Intreaga planta este glabra (fara perisori) si are un miros caracteristic, datorat substantelor volatile (apiol, apiina etc.).
Florile sunt mici, pe tipul 5, de culoare alb-verzuie, hermafrodite si dispuse in umbele compuse. Inflorirea in masa are loc dupa 60-70 de zile de la plantare, iar polenizarea este alogama.
Fructul este o diachena de forma ovala, de culoare cenusiu-verzuie, cu coaste longitudinale, si isi pastreaza viabilitatea 2-3 ani.
![]() |
Inflorescente de patrunjel |
La noi in tara se cultiva un singur soi de patrunjel de radacina, soiul Zaharat, care are o perioada de vegetatie de 140-150 de zile, formeaza radacini ingrosate de 150-200 g si 20-22 cm lungime, conic-alungite si de culoare alb-galbuie. Are un potential productiv de 15-20 t/ha.
Patrunjelul nu necesita multa caldura si este destul de rezistent la temperatura scazuta. Semintele incep sa germineze la 3-4°C, plantele tinere pot rezista la -9°C, iar cele mature la -30°C, de aceea pot ierna in camp, fara probleme. Temperatura optima de germinare este de 20-30°C, iar cea din timpul vegetatiei, de circa 15-20°C. Temperatura ridicata, asociata cu lipsa de umiditate, face ca intreaga planta sa fie mai aromata.
Cu exceptia perioadei de tinerete, patrunjelul nu necesita foarte multa apa, pana la formarea sistemului radicular. Este mai rezistent la seceta decat morcovul.
Insa are nevoie mare de lumina, lipsa acesteia determinand formarea unor plante mici, slab dezvoltate si putin aromate.
Prefera terenurile expuse la soare, cu sol profund, reavan, bine structurat si cu textura usoara. Pe terenurile neafanate, radacinile cresc ramificat, alungite, si nu-si mai pastreaza forma caracteristica soiului.
![]() |
Frunze de patrunjel |
Patrunjelul de radacina se cultiva dupa aceeasi tehnologie ca si morcovul, dar prezinta unele particularitati, si anume:
Productia realizata depinde de soi si de conditiile de cultura, aceasta ajungand pana la 15 si 20 t/ha.
![]() |
Radacini de patrunjel |