Decostyle

Aerisirea, fie vara, fie iarna, are o importanţă deosebită.

• Indiferent de temperatură, circulaţia aerului trebuie să se producă fără curent.

Chiar dacă plantei de cameră nu-i place căldura, ea nu tolerează curentul. Orice curent de aer, cald sau rece, poate provoca daune plantei, căreia îi este deranjat microclimatul din jur. Scoaterea plantelor, afară, în aer liber, pe perioada de vară, este o bucurie pentru multe specii decorative.

Aceeaşi importanţă trebuie acordată aerului din pământul în care este pusă planta. Substratul în care creşte planta trebuie să fie destul de afânat şi permeabil, suficient de aerisit pentru ca rădăcinile să respire normal. În caz contrar, într-un pământ foarte tasat sau foarte umed, în care aerul nu-şi mai găseşte loc, planta este sortită pieirii. Problemele deosebite se ivesc iarna şi se datoresc pe de o parte sursei şi cantităţii de căldură, iar pe de altă parte gradului de aerisire din cameră.

• În casele cu încălzire centrală problema principală care se pune este ce a aerului prea uscat.

Întrucât majoritatea plantelor de cameră provin din regiunile calde şi umede, ele vor avea nevoie de o umiditate a aerului mai mare (60-70%) ceea ce nu se întâmplă în apartamentele noastre. Adesea în camerele încălzite umiditatea nu este mai mare de 30-40 %. Umiditatea aerului depinde foarte mult de căldură.

• Cu cât sunt mai încălzite camerele şi se aerisesc mai puţin cu atât scade umiditatea.

Aşa se explică de ce plantele care arată foarte bine în seră, odată aduse în cameră, pier destul de repede deşi găsesc căldura necesară dar le lipseşte umiditatea aerului cu care s-au obişnuit. Aerul uscat şi cald stimulează dăunătorii periculoşi precum păianjenii şi păduchii lânoşi şi ţeştoşi, după cum cel cald şi umed sau rece favorizează agenţii patogeni, ciupercile în special. Pe de altă parte, aerul uscat cauzează brunificarea frunzelor şi căderea prematură a frunzelor şi florilor.

• Prima măsură care trebuie luată este aşezarea plantelor cât mai departe de sursa de căldură.

Sporirea umidităţii aerului din jurul plantelor poate fi realizată prin: pulverizare plantelor, ştergerea frunzelor cu un burete umed, aşezarea ghivecelor cu plante pe farfurii umplute cu turbă fibroasă sau pietriş care se menţine umed, introducerea ghivecelor cu plante în altele mai mari şi umplerea cu turbă fibroasă a spaţiului dintre ele, asocierea mai multor plante în cadrul unor recipiente mai mari în care, printre ghivece, se pune perlit, pietriş, granule de argilă, turbă, îmbrăcarea într-un strat gros de muşchi, care se menţine umed, a tutorulor de susţinere a plantelor agăţătoare (hedera, ficus repens, philodendron).

Umidificarea aerului din cameră poate fi realizată şi cu ajutorul a o serie de aparate electrice cu performanţe bune ce acţionează fie prin pulverizare fie prin vaporizare sau volatilizarea apei.