Părul (Pyrus communis) nu trebuie tratat atât de des precum caisul, prunul sau mărul. Coroana poate fi simplu tunsă pentru a avea forma dorită, pentru a putea fi crescut în grădini mai mici. Are nevoie de lumină, loc aerat, sol uşor irigabil, semifertil. Dacă soiul plantat nu se polenizează singur, atunci trebuie avut în vedere ca soiurile care pot poleniza să înflorească în acelaşi timp.
Perele se culeg de regulă înaintea coacerii complete. Dacă vor fi culese prea repede, atunci vor avea un gust fad, mai puţin dulce, dar dacă le culegem prea târziu atunci vor avea o consistenţă grunjoasă.
 |
| Puricele Melifer |
Acest dăunător distruge frunzele, sugând seva acestora. Saliva acestor purici (roua de miere) acoperă planta si favorizează apariţia fumaginei. În cazul atacului puricelui melifer frunzele se încreţesc şi se înnegresc. Daunele se pot reduce sau evita dacă stopăm creşterea pomului, vom uda şi fertiliza solul mai puţin. Înaintea înfloririi putem încetini procesul de depunere al ouălor prin stropire cu ulei de vaselină.
Întâi observăm că frunzele devin străvezii, apoi se usucă şi se înnegresc
 |
| Focul Bacterian |
Odată infectat copacul, se vor tăia ramurile bolnave şi se vor arde. Tratamentul prin stropire nu poate împiedica propagarea în adâncime a bolii. Preventiv recomandăm stropiri cu soluţii pe bază de cupru, înainte de înmugurire.
intâi apar pete negre spre bordo şi pe fruct şi pe frunze. Petele cresc treptat, până ajung la diametrul de 5 mm, apoi devin maro şi ţesutul moare.
 |
| Patarea alba |
În mijlocul petelor apar protuberanţe mici de culoare neagră. Împotriva pătării frunzelor folosim tratamente cu substanţe fungicide pe bază de oxid de cupru, sau sulfaţi de cupru. Odată cu apariţia bolii în iunie, se continuă stropirile până toamna.
