Portaltoiul la mar din ce pom trebui sa fie?
Marul cultivat face parte din genul Malus. Portaltoii folositi fac parte din aces gen. Altoirea se face de obicei pe mar salbatic sau paduret (pentru amatori).
Citeste tot raspunsul »Frumusetea gradinilor japoneze deriva din amestecarea si imbinarea a diferite elemente:
O parte din frumusetea gradinilor japoneze provine din expresia simbolica a cultelor religioase, budhismul si Shinto.
Simbolismul este folosit in aproape fiecare gradina. Nisipul aranjat sau pietrisul simbolizeaza raurile, iar gramajoarele de pietre pot simboliza insulele. Shakkei (sau elementele vizuale luate din alte peisaje) reprezinta folosirea unor decoruri sau plante pentru a completa gradina. Designul este realizat intr-o asa maniera incat decorul devine parte din intreg.
Gradina japoneza |
Numita si gradina uscata, cu roci si nisip, este unul dintre cele mai cunoscute tipuri de gradina japoneza. A aparut in perioada Muromachi (1333-1568) si a fost puternic influentata de doctrina Zen-budista. Include un numar limitat de plante, in special muschi, pietrisul aranjat simbolizand apa curgatoare, grupulete de pietre si roci. Un astfel tip de gradina renumita este Ryoanji din Kyoto.
Nu este neaparat o gradina in care se serveste ceaiul, ci contine urmatoarele elemente: felinare japoneze, un bazin de piatra cu apa, pietre pe care se umbla si un loc pentru asteptare. In cele mai multe cazuri, sunt mici si ingradite, constituind pasajul spre foisorul in care se serveste ceaiul si se realizeaza ritualul ceaiului. Scopul ei este de a va limpezi mintea inainte ca ritualul ceaiului sa inceapa. Un foarte bun exemplu de astfel de design il constituie Gradina Kimura-en, din Kashiwasaki, provincia Niigata.
Decor japonez |
Gradinile interioare sunt mici, un „tsubo" reprezintand o masura japoneza, echivalenta a 3,3 metri patrati. Acest tip de gradina isi are originea in secolul XV, cand economia Japoniei a fost infloritoare, multi comercianti avand case mari cu cateva dependente in jurul ei, primele astfel de gradini fiind amenajate in spatiul deschis dintre casa si anexe. Elementele acesteia sunt similare cu cele ale gradinii de savurat ceaiul, insa sunt folosite mai des plante care tolereaza mai bine umbra. Principiile designului gradinilor interioare japoneze traditionale sunt potrivite pentru a crea spatii mici contemporane, sub un acoperis sau pe o terasa.
Acestea sunt gradini mari ce imita peisajul natural. Adesea, anumite peisaje deja existente in natura sunt reproduse la o scara mai mica, ori se apeleaza la creerea unui peisaj nou.
Sunt gradini pentru recreere, majoritatea construite in perioada Edo. Majoritatea sunt parcuri publice acum.