Toamna este cel mai indicat anotimp pentru intretinerea si ingrasarea solului. Inainte de a sapa la baza pomilor si a tufisurilor, ori in locurile goale ramase in urma recoltarii legumelor si a florilor, trebuie sa amestecati ingrasamantul in sol. Detalii »
Pamantul din gradina, solul fertil in care au loc procese fizice, chimice si biologice, are o compozitie destul de complexa. Plantele absorb din el substante nutritive, care ajuta la crestera si la dezvoltarea roadelor, semintelor si fructelor. Cateodata insa pamantul trebuie ajutat. Asa ca azi vorbim despre compost! Detalii »
E timpul sa ne imprietenim cu ingrasamintele organice, incepand de la gunoiul de grajd, pana la compostul natural. Vorbim despre gunoiul de grajd, ingrasamantul verde, cel pe baza fecalelor de pasare si altele cu ajutorul carora plantele favorite vor creste mai siguri si mai usor. Detalii »
Compostul este un ingrasamant organic format din deseuri alimentare, nutreturi alterate, diferite resturi vegetale sau animale supune unui proces de fermentare lenta. Compostul este baza gradinaritului fiind folosit atat la intemeierea plantatiei cat si la dezvoltarea optima a plantelor. Detalii »
Pentru a avea o gradina bine intretinuta, aspectuoasa asa cum ne dorim, nu este suficient sa tundem, in mod regulat tufele, sa le stropim; pentru o dezvoltare intensiva a plantelor, trebuie sa completam, cat mai regulat, substantele nutritive care s-au consumat. Detalii »
In cultivarea legumelor, cea mai grea si cea mai riscanta parte a acestei activitati o constituie producerea plantelor si alegerea si folosirea amestecurilor de sol. Cei mai multi cultivatori opteaza pentru un sol hranitor pe baza de turba in locul pamantului de slaba calitate din gradina. Si nu fara un motiv. De ce este mai bine sa plantati florile intr-un amestec de turba in locul pamantului obisnuit din gradina? Detalii »
Pe vremea romanilor locuitorii din Italia, Galia şi Britania cunoşteau şi foloseau calcarul şi marna drept îngrăşământ. În Extremul Orient se foloseau: deşeuri de oase şi coarne, cenuşă de oase, gips şi calcar. În America precolumbiană cenuşa plantelor şi gunoiul erau îngrăşăminte curente. În anul 1563 Bernard Palissy, supranumit „olarul savant”, a fost primul care a aratat că „sarea” (adică sărurile minerale) nu face să crească plantele. În 1792 Antoine Lavoisier a arătat rolul substanţelor minerale în dezvoltarea plantelor. Justus von Liebig a pus bazele ştiinţei moderne a nutriţiei minerale. Detalii »
Plantele de apartament dispun de spaţii limitate din care îşi procură hrana. De aceea se impune în primul rând utilizarea la plantare şi transplantare a unui pământ suficient de bogat în elemente nutritive şi în al doilea rând fertilizarea, periodic, pe parcursul creşterii şi înfloririi plantei. Aportul regulat de îngrăşăminte este recomandat, mai ales, în perioada de creştere activă a plantei, aceasta însemnând din martie până în septembrie. Detalii »
Plantele au cerinţe deosebite faţă de reacţia substratului fiecare specie putând prelua elementele nutritive din sol la un anumit pH. Majoritatea speciilor floriciole au o dezvoltare normală în substraturi usor acide sau neutre. Aşa că pentru a cunoaşte ce substrat îi e mai pe plac plantei tale te invit să citeşti rândurile de mai jos. Detalii »
