Copacul este originar din Indonezia, din insulele învecinate precum şi din partea de vest a Halmaherei. Astăzi, insula Pemba este considerată drept principalul producator de cuişoare, împreuna cu Zanzibarul şi Tanzania.
Mirosul de cuişoare este atât de puternic răspândit în aer încât poate fi simţit înca de pe mare, dacă cineva se apropie cu vaporul de insulă. Copacul, ce face parte din categoria plantelor veşnic verzi, ajungând chiar şi la 10m înălţime, este împodobit cu numeroase flori neasemuit de frumoase.
 |
Substanţele active ale acestor condimente nu sunt de neglijat. Cuişoarele sunt cunoscute, în regiunea asiatică, încă din cele mai îndepărtate timpuri pentru efectul lor binefăcător. Uleiul aromat de cuişoare, apreciat pentru mirosul său dulceag şi intens, este obţinut din florile uscate, al căror gust este uşor pişcător, iute.
Uleiul de cuişoare se regăseşte în foarte multe sortimente de apă de gură şi în paste de dinţi. Uleiul obţinut prin presare sau distilare conţine eugenol care are o puternică valoare antiseptică, analgezică local şi cu putere stimulatoare. De aceea, în stomatologie se foloseşte pentru dezinfectarea canalelor şi în cazul inflamării gingiei sau pentru anestezia locală.
 |
Este unul dintre produsele ce stimulează masculinitatea. Medicina populară foloseşte, intern, cuişoarele pentru combaterea senzaţiilor de vomă, a balonărilor şi, mai ales, a impotenţei. Băute sub formă de ceai, cu înghiţituri mici, după cină, cuişoarele sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri pentru efectul lor afrodisiac.
Ceaiul de cuişoare: Măcinăm sau zdrobim 2-3 bucăţi de cuişoare şi, amestecate cu ceai negru, pregătim o cană cu lichoare. Se poate îndulci, după gust, cu zahăr sau miere. Sunt suficiente câteva înghiţituri. La nivel extern, cuişoarele se folosesc şi în combaterea durerilor reumatismale.
