Decostyle

Specii Iedera

Hedera Helix

Este specia comună, indigenă, ce creşte agăţată de trunchiul copacilor sau zidurile vechi. Are frunze persistente cu rezistenţă foarte bună peste iarnă. La această specie s-au creat numeroase cultivaturi, cultivate ca plante de interior, deosebite între ele prin vigoare, forma sau mărimea frunzelor, culoarea lor.

Frunza de iedera are marginea sectată mai mult sau mai puţin profund cu trei-cinci lobi ascuţiţi sau rotunjiţi.

hedera helix

iedera

Hedera canariensis

Tulpina este mai viguroasă şi nu prezintă rădăcini adventive. Frunzele, de asemenea , sunt mult mai mari, foarte largi. Specia ca atare este mai puţin cultivată, dar soiul Gloire de Marengo, care are frunzele trilobate, panaşate de verde deschis şi alb-crem, este foarte răspândit.

Hedera canariensis

Iedera canariensis

Cerinţe hedera

Plante este sempervirescentă, capabilă să vegeteze continuu multă vreme. Iarna, se simte bine la 10-12 °C, temperatură care îi asigură o oarecare stare de repaus.

Este o plantă puţin exigentă la căldură. Se simte bine în spaţii temperate şi chiar răcoroase. Mai mult, suferă la căldură prea mare. Îi place umbra pe perioada de vară, însă iarna este bine să i se rezerve un loc luminos, mai ales dacă are frunzele pătate cu alb şi galben. Necesită apă multă vara şi puţină iarna, fără să se lase pământul să se usuce complet. Frunzele trebuie stropite frecvent cu apă, în special, în camerele călduroase şi uscate. Substratul poate fi un pământ proaspăt de grădină cu puţin adaus de pământ de frunze şi nisip.

Îngrijire hedera:

Fertilizarea se aplică la interval de două săptămâni pe toata perioada de vară. Transplantarea este necesară numai atunci când rădăcinile ocupă bine spaţiul din ghiveci. Ea se execută primăvara în martie-aprilie.

Tutorarea şi palisarea se impun dacă se doreşte menţinerea plantei în poziţie verticală. Îmbracarea tutorelui cu turbă fibroasă sau muşchi vegetali asigură mediu umed în apropierea frunzelor.

Ciupirea vârfurilor tinere şi tăierea de scurtare mai severă a tulpinilor au drept scop de a induce lăstărirea bogată.

Important de reţinut

• Butaşii de iederă, făcuţi în special toamna, înrădăcinează foarte bine şi în pahare cu apă.
• Căldura şi aerul uscat determină brunificarea frunzelor pe margine şi căderea lor.
• Lumina insuficientă (umbra prea mare) face ca frunzele variegate să devină verzi.
• Căderea frunzelor pe măsura îmbătrânirii lor este un proces fiziologic normal. Printr-o tăiere severă se înlătură tulpina degarnisită şi se provoaca pornirea de noi lăstari de la bază.
• Excesul de soare provoacă îngălbenirea frunzelor.
• Iedera poate fi altoită pe un mic trunchi de Fatshedera pentru a se realiza un copăcel cu coroană pletoasă. Pe tulpina decapitată a plantei de Fatshedera se fac două incizii în cruce la adâncimea de circa 2 cm. Ca altoaie se iau 4 vârfuri de lăstari trecuţi uşor faza erbacee care se fasonează în pană şi apoi se introduc în secţiunile portaltoiului. Legătura se face cu rafie.