Dupa epoca de coacere, la pere se disting ca si la mere de altfel trei grupe de soiuri:
Perele contin : apa( 79-87%), zaharuri (8-15%), acizi organici (0,12-0,59%), substante tanoide (0,06-0,27%), substante pectice {0,14-0,71%), proteine brute (0,24-0,65%), provitamina A, vitamine (A, B15 B2, PP, P6 P, C, acid pantotenic), saruri minerale, celuloza. Sunt de cea doua ori mai bogate in saruri minerale decat merele, dar mai sarace in vitamine.
Dupa Bordeianu T. si George ScuL, zaharurile din pere sunt reprezentate prin fructoza (7,91%), glucoza (2,40%) si zaharoza (1,28%). Perele au o valoare energetica de 51-83 kcal la 100 g. Perele se consuma proaspete uscate (deshidratate) sau prelucrate (suc, compot, marmelada, cidru). Cidrul de pere, denumit perry, este consumat destul de mult in tarile vest-europene. Sucul de pere poate fi folosit in amestec cu toate soiurile de fructe.
 |
In scopuri terapeutice, de la parul cultivat (Pyrus sativa Lam.) se folosesc fructele si frunzele.
Avand efect energetic, diuretic, depurativ, sedativ, antiputrid si urolitic, perele sunt indicate in dieta alimentara a celor suferinzi de astenie, surmenaj, reumatism, guta, artritism, tuberculoza, litiaza urinara uri ca (perele favorizeza eliminarea lor), colica biliara, dischinezie biliara.
Efectul diuretic accentuat al perelor se datoreaza suculentei lor pronuntate si continutului in vitamina B6, care este un diuretic natural. Actiunea depurativa (detoxifianta) a perelor se datoreste flavonoidelor si enzimelor. Datorita levulozei pe care o contin, aceste fructe sunt admise diabeticilor. Perele astringente sunt constipante, iar celelalte laxative.
Decoctul: se prepara din pere uscate. Se fierb 40-50 g la 1 litru apa. Decoctul se lasa la fiert 1 ora. Este o bautura energetica, diuretica
Infuzie: se prepara din frunze de pere. Se fierb 25 g frunze uscate in 1 litru apa. Are proprietati diuretice, dezinfectante, antiinflamatoare, usor sedative. Aceasta infuzie se foloseste ca adjuvant in cistite, in litiaza renala (urinara) urica si, in general in afectiunile renale, vezicale si ale prostatei. Prin cresterea diurezei, urina devine clara, iar urinarile, frecvente in prostatite, se diminueaza.
