Feniculul este planta anuala, cu radacina pivotanta si cu multe ramificatii fasciculare laterale, cu frunze lung petiolate si puternic divizate (ca la marar). Tulpina florifera este de circa 1 m, ramificata cu inflorescenta de tip umbela.
|
| Floarea feniculului de Florenta |
Feniculul nu este doar o planta legumicola apreciata, ci se foloseste si la prepararea diferitelor ceaiuri cu fenicul, in amestec cu alte specii, sau în industria alimentara. Nu este o specie cu pondere mare in nici o tara, doar contribuie la diversificarea sortimentului de verdeturi pentru salata. In Italia, una dintre cele mai mari cultivatoare, consumul a ajuns la 5 kg/locuitor si an.
|
Planta de Foeniculum vulgare
|
Feniculul - conditii de crestere
Feniculul este o planta cu cerinte moderate fata de factorii de mediu. Temperatura optima de germinare a semintelor este de 20-22°C, iar pentru cresterea vegetativa de circa 15-16°C. Nu suporta temperaturile negative, iar la -3°C planta se distruge. Este specie pretentioasa la sol, in special in perioada de formare a bulbului, si nu suporta excesul de apa. Prefera solurile profunde, bine drenate si bogate in elemente fertilizante, cu un pH de 5,5-6,8.
Cultivarea feniculului de Florenta
Din cauza cerintelor temperaturii potrivite, la noi in tara feniculul se cultiva doar in timpul primaverii. Pregatirea terenului se face din toamna, cand se fertilizeaza cu 30-40 t/ha gunoi de grajd, cu fosfor si potasiu, care se incorporeaza, iar primavara se aplica azotul si se pregateste patul germinativ.
Semanarea se face direct sau prin rasad. Rasadul se creste in spatii incalzite, semanatul facandu-se la inceputul lunii martie, cu 5-7 g samanta pentru metrul patrat de semanatura. Se repica atunci cand are formate primele doua frunze adevarate. Se seamana atunci cand in sol temperatura este de 10-12°C, ceea ce coincide cu decada a doua a lunii aprilie sau inceputul lunii mai, in functie de conditiile climatice, la distanta de 40-50 cm intre randuri si 20-25 cm pe rand.
Lucrarile de ingrijire se fac prin completarea golurilor, intretinerea solului pe rand si intre randuri, irigarea de cate ori este nevoie, aplicarea a 1-2 fertilizari faziale cu azot, in functie de ritmul de crestere a plantelor si eventual combaterea bolilor si a daunatorilor.
O lucrare aparte pentru fenicul este musuroitul, efectuat o data cu prasitul, cand bulbul ajunge la marimea unui ou, si are drept scop favorizarea ingrosarii bulbului si mentinerea frageda a acestuia. Neefectuarea acestei lucrari favorizeaza aparitia timpurie a tijelor florale.
Recoltarea feniculului se face la 10-12 zile de la musuroire, cand bulbul atinge dimensiunile caracteristice soiului, prin taiere sub bulb. Se taie frunzele, pastrandu-se o portiune de 2-3 cm de petiol, si se inlatura tecile de la baza bulbului, care de obicei, sunt rupte si murdare, dupa care se ambaleaza. Productia poate sa ajunga la 30-40 t/ha.
