Este înaltă până la 80 cm, având două feluri de tulpini aeriene: unele mai groase florifere, foliate, ramificate la partea superioară şi care se termină cu capitule formate din flori mici şi altele sterile purtând numai frunze. Frunzele sunt alterne, penat - sectate, mai mult sau mai puţin păroase şi cu miros slab aromat şi gust astringent. Florile sunt grupate în capitule ovoide reunite la rândul lor în corimb la extremitatea tulpinei. Fiecare capitul conţine 5-6 flori marginale pentamere, de culoare albă, uneori rozăpână la roşie.
 |
| structura coada soricelului |
 |
| floare coada soricelului |
Creşte prin locuri cultivate şi necultivate, din zona de şes până în cea montană, prin fâneţe, poieni, margini de păduri, drumuri şi căi ferate, în special pe soluri nicipoase uşoare. Înfloreşte din iunie până în septembrie.
 |
| locuri de creştere coada şoriceluilui |
Datorită uleiului volatil are următoarele acţiuni: stomahice, astringente, antiinflamatoare, calmante şi uşor antiseptice şi tonic-amare.
Intern: antiseptic bronşic, dezinfectant şi calmant gastro-intestinal în inflamaţiile gastro-intestinale, diminuează secreţiile gastrice, topic, antispasmodic ale căilor biliare, decongestiv hemoroidal.
Extern: calmant, antiinflamator şi dezinfectant (băi şi comprese)
Intern:
În anorexie- datorită gustului amar imprimat de achileină creşte apetitul.
În hemoroizi, hipermenoree şi dismenoree, datorită achileinei, care reduce timpul de coagulare a sângelui, diminează congestia, usucă secreţia, şi are proprietăţi calmante şi dezinfectante.
Proprietăţile antiinflamatorii, antiseptice şi protectoare epiteliale sunt întărite şi datorită prezenţei uleiului volatil. Coada şoricelului mai este utilizată cu bune rezultate şi în bronşite, gastrite, balonari abdominale şi boli ale vezicii urinare.
Extern:
Sub formă de comprese calmează tenul roşu şi iritat.
Se mai utilizează în arsuri, plăgi purulente, abcese dentare, ulcer varicos. În hemoroizi, sub formă de ceai în amestec cu frunze de urzică, iar în caz de constipaţie se adaugă şi coadă de cruşin.
Intern: sub formă de infuzie 2-5 g% (200-300 ml pe zi) se ia în enterocolite, gastrite şi anorexii. O altă formulă de preparare: infuzie din 2 linguri de flori la 500 ml apă clocotită, se bea călduţ şi fracţionat în 4-5 reprize în cursul unei zile. O infuzie mai concentrată făcută din 10g plantă la 100 ml apă ajută la eliminarea viermilor intestinali (ceaiul se bea dimineaţa pe stomacul gol).
Extern: infuzia 10 % sau 3 linguri la 500 ml apă clocotită, sub formă de băi sau comprese se foloseşte ca antiinflamator, dezinfectant şi calmant în arsuri, plăgi purulente, hemoragii.
